Mai am nitel si termin anul al 2lea de facultate si simt nevoia sa amintesc de profesorii pe care i-am intalnit pana acum. Profesori in adevaratul sens al cuvantului, dascali si pedagogi, oameni de la care am avut ce invata si care au stiut sa comunice cu elevii.

Doamna Invatatoare Iorga – O femeie calda, dar riguroasa. A preferat sa transforme multe ore de sport/desen etc. in ore de matematica, eventual romana. Stiu ca este de preferat sa facem sport cand suntem mici, dar la cat alergam in perioada aia in afara orelor de scoala, nu a fost o mare pierdere. Mi-aduc aminte ca am fost in excursie printr-a patra. Cand faceam popas, avea incredere sa ne lase sa ne plimbam singuri. Cand auzeam fluierul ei, vedeai vreo 20 de copii alergand din toate directiile precum puii chemati de closca. Mi-a zis mama ca s-a intalnit cu ea pe la sectia de oncologie. Noi am fost ultima clasa pe care o luase.

Evelina Dumitrascu – Profesoara de romana (clasele 6-8 daca mai retin corect). Cea care le-a spus parintilor ca “sunt de uman”. Prima profesoara care m-a incurajat sa merg pe mana limbii romane pe baza a ce stiam si a ce stia despre mine, nu pentru ca “e de viitor”.

Dana Oprescu – Profesoara de engleza (clasa a 9a). Tin minte ca eram internat in spital si stateam cu o carte de istorie a Angliei pentru proiectul de la ora ei. Cred ca a fost prima data cand am vazut cum ar trebui facute niste referate/proiecte pentru o materie. Pe carton mare, cu multe culori, colaj eventual, chestii haioase. Si da, se glumea mult la engleza. Feel good class. Intr-a 10a am plecat la mate-info unde am avut alt profesor in fiecare an, iar in a 12a chiar 2 profesori.

Gabriel Pascu - Profesor de geografie (clasa a 9a). Nu a avut impactul pe care l-au avut restul asupra mea, dar merita sa il mentionez pentru ca era un pedagog bun. Si avea si un stil fain cu “hai la harta”. Totul era la harta, pentru ca asa iti intra in cap. Ne povestea multe si ne cracanam de ras la unele glume, dar geografia era geografie si stia tot ce e prin tara asta si nu numai. Era un munte de om, dar a incremenit de frica atunci cand, fiind in clasa pentru a calcula mediile noastre, Negulescu (prof de mate) a tipat la unul dintre noi pentru o chestie anume. Era un profesor de-al elevilor si cred ca de-asta se regaseste in acest post.

Daniel Kitu – Profesor de romana (clasele 10-12). Haos. Puteai sa te duci la inceputul orei sa spui ca nu ai facut tema. Si era in regula, atata timp cat nu o faceai cu nesimtire. De cele mai multe ori, elevii stateau cu caietele de matematica pe banci. Pentru ca mereu aveam matematica dupa: “IAR AVETI CU NEGULESCU?!” Ne-a lasat de cateva ori sa ne repetam pentru teza la mate. Iar cand faceam romana, chiar faceam romana. Incuraja parerile diferite pe acelasi text si nu ne arata spre marii critici ca pe niste sfinti. Ci ne punea sa spunem ce parere avem despre parerea criticului. De ce nu suntem de acord cu el. Ciudat de constructiva era ora aia. In semestrul al 2lea din clasa a 12a nu ne-a mai fost prof. Nu era titulat pe postul de la liceu si cum se termina mandatul de inspector general al celui care era titular, a trebuit sa renunte din ore. Cateva colege au plans cand am aflat ca nu mai facem cu el.

Viorel Mortu – fostul inspector care l-a inlocuit pe Kitu in clasa a 12a. La prima ora cu el ne-a spus ca nu va pune absente daca nu venim si toata lumea trece, pentru ca ne intelege situatia si intelege ca nu ne-a convenit schimbarea in acest moment fragil pentru noi. Era deja iertat pe jumatate ca ni-l inlocuise pe Kitu. Apoi ne-a intrebat cate viteze are calul lui Harap-Alb. Toti am ramas masca. A zambit strengareste si debordand de entuziasm: DOUA, ca gandul si ca vantul. Era genul de profesor pe care nu puteai sa il pui in incurcatura fata de materia lui. Cativa au profitat de abstentele permise si nu au venit la ore, dar multi veneam. Avea un stil serios si glumet in acelasi timp, stil care te facea sa retii materia, fara sa notezi pe caiet mai nimic.

Un singur prof am retinut din experienta facultatii de mate-info, din pacate nu i-am retinut numele. Era profesorul de algebra si uitandu-ma acum pe site-ul lor, parca era Stefan Dragos. Dar nu bag mana in foc. Algebra era sigur. Dar cu inclinatia mea spre uman, nu am reusit sa stau sa ma bucur de materia lui. Era algebra avansata, dar mi-a placut, chiar daca nu intelegeam tot. Ne dadea teme cu siruri si algoritmi de criptare. Si daca ii trimiteai raspunsul pe mail, aveai un 10 pus deoparte. Formulele trebuiau mereu demonstrate si umplea table intregi in 2 ore. Pasiune cred ca ar fi cuvantul care l-ar descrie cel mai mult.

Ohara Donovetsky – Profesoara de romana. Pre-facultatea de jurnalism. Am ramas impresionat. Si nu numai pentru lejeritatea in a trata tot ce tine de limba romana, dar si pentru felul de a fi. Nu stie DEX`ul si DOOM`ul pe de rost, dar fara ele pe masa nu lucreaza. Important e sa stii unde sa cauti, nu? Cand ii arati tema, are calitatea de a da cu tine de toti peretii si apoi sa te faca sa te simti bine. Iti critica greselile in asa fel incat sa iti dai seama unde ai gresit si in acelasi timp te face sa stii ca nu o sa mai faci aceeasi greseala. Probabil cel mai bun dascal peste care am dat si ma simt onorat pentru ca am fost una dintre provocarile ei. Asa ca i l-am trimis pe Myke pe mainile ei Ah, si am recitit acest paragraf de vreo zece ori, nestiind daca sa adaug sau sa sterg ceva..

Romina Surugiu – FJSC, profesoara Tehnici de Redactare. Cateva grupe fac TR cu Lucian Mandruta sau Robert Turcescu. Initial as fi vrut sa fiu si eu sa faca parte din acele grupe, dar dupa primul seminar cu Romina Surugiu, nu am mai vrut. TR e una din cele mai importante materii de la jurnalism si ne-a tocat pentru fiecare chestie marunta pe care nu o stiam sau pentru care profii de romana din liceu nu ne-o explicase. Chestiile mari le-a indreptat mai usor Genul de profesor care lucreaza 90% practic pe o materie care are nevoie de asa ceva. Mereu ne aducea texte pentru a le rescrie sau pentru a detecta erori de redactare. Imi pare rau ca nu mai face orarul, pentru ca doamna Madalina Moraru nu are acelasi stil de a compacta orele pe 3 zile, pentru a ne lasa mai mult timp liber

Oana Baluta – FJSC, profesoara de seminar ISMM, doctorand in stiinte politice. Nume amuzant, atitudine ucigasa. In primul seminar era cu fundul pe catedra, imbracata in pantaloni de piele. Si fetele salivau. Dar atitudinea s-a extins si dupa felul in care arata. Ne-a facut sa ne certam cam la toate seminariile. Fiecare avea o parere diferita de a celorlalti si ne aducea in punctul in care ne venea sa ne scoatem ochii pentru a ne impune punctul de vedere. Cu argumente, bineinteles. Apoi “inchidem paranteza si discutam si data viitoare”. Am avut 9 la examenul de ISMM cu o prezenta sau doua la curs si cu maximum de prezente si tema facuta la seminar. De obicei are doua teancuri a cate 10 carti pe catedra, fara sa exagerez. Iti recomanda carti la fiecare sfert de ora si nu vorbesc de chestii de ISMM, ci de cultura generala, drepturile omului, feminism etc. Sper sa fac vreo materie in anul III cu ea, pentru ca anul asta nu am mai avut placerea

Adriana Stefanel – FJSC, profesoara de seminar ITC. Alt seminar la care baietii au stat in primele randuri. Cand prezinti referatul iti asculta fiecare cuvant desi poate iti lasa impresia ca nu o face. Iti recomanda carti daca vede ca esti interesat, iti explica materia deloc usoara, personal m-a facut sa vin la fiecare seminar, desi era dimineata de tot. Alta materie la care am luat nota mare desi nu prea am dat la curs. Desi, de la Petcu ai ce invata.

Marian Petcu – FJSC, profesor de ITC si MC. Prof de seminar la MC. Cand ajungi la FJSC, nu e student care sa nu fi auzit de el. Stie sa-si impuna autoritatea, dar face misto de tine in acelasi timp. Misto la care sa razi si tu. Din tantalailor, derbedeilor, fiarelor si sunteti prosti-vedeti ca nu stiti nu te scoate. E ciudat ca daca citesc pe un monitor despre cineva ca spune studentilor “sunteti prostii prostilor”, nu vad cum mi-as putea forma o parere buna despre el. E pur si simplu lucrul pe care nu poti sa il explici. Are o chimie unica de a spune astfel de lucruri fara sa le vezi vreodata ca pe o jignire. Pe cat de serios e, cand urmeaza sa faca o gluma sau sa ne zica “nu fiti prosti” il vezi cum i se insenineaza fata si rade ca un soricel . Pentru mine cel putin, e un indemn sa caut, sa invat de fiecare data cand face misto de noi ca nu am citit textul cum trebuie sau ca nu am citat autorii corespunzator. Da, suntem prosti. Cel mai mult mi-a placut cand ne-a asezat scaunele in cerc si ne-a intrebat pe fiecare care este pasiunea noastra. La sfarsit, l-am intrebat care e pasiunea lui. A zambit stanjenit un pic si a recunoscut “voi sunteti, nu v-ati dat seama ca pentru voi predau [...]“. Datorita lui mi-am propus sa organizez cu Iulian un club de fotografie in facultate.

Oana Dan – FJSC, profesoara seminar TCI. TCI face legatura intre TR si TIJ. Trio foarte important la jurnalism. Am venit la fiecare seminar cu drag pentru ca stiam ca am ce sa invat. Serioasa si glumeata in acelasi timp, e opusul profesorilor care se simt jigniti ca nu inveti sau faci teme la materia lor. Daca nu aveam chef de ora, ne invita afara pentru ca era mai usor pentru cei care voiau sa fie cu adevarat acolo. E foarte important de retinut ca te invita afara. Nu se razbuna pe nimeni, chiar daca o meriti. Stie ca o sa o dai in bara si singur Ah, si e gata sa te ajute cu orice, da-i un mail cu intrebari legate de tema, materie, lucururi legate de jurnalism si sigur nu regreti.

Ionela Gavriliu – FJSC, profesoara seminar TIJ. Cum sa inveti mai bine tehnici de investigatie jurnalistica decat de la cineva care chiar lucreaza in domeniu. Daca vrei sa fii jurnalist de investigatie, e util sa o ai ca profa. Sigura pe ea, iti explica multe din lucurile “din interior” ale meseriei. E necrutatoare cu termenele limita astfel incat daca ajungi la un ziar, o sa realizezi de ce nota de pornire a temei la TIJ a fost 7 pentru ca ai intarziat cu cateva ore sau cu o zi predarea temei. A completat perfect trio-ul de profesori pentru TR-TCI-TIJ.

Madalina Moraru – FJSC, profesoara Managementul Agentiei de Publicitate, profesoara seminar Introducere in Publicitate. Culmea, nu mi-au placut asa de mult materiile. La IP am avut restanta. E genul de profesor care face, explica cu pasiune, glumeste, iti recomanda o carte, iti arata vreo 2 printuri ca exemplu si nu au trecut 10 minute din ora. Si de obicei nu realizezi cand s-a terminat seminarul. Da teme faine, anul acesta ne-a pus sa promovam o televiziune online. Din nou, lucreaza foarte mult practic la o materie care cere foarte multa practica. Din pacate, ne-a pus zece ore intr-o zi in noul orar. Prefer totusi un profesor fain si un orar incalcit si cam nepotrivit decat invers.

Mentiune speciala pentru o profesoara de fizica pe care nu am avut-o la clasa, dar am cunoscut-o prin fratele meu. Doamna Nicoleta Becheanu, profesoara la colegiul GH. M. Murgoci, Braila. O persoana deosebita care face totul pentru elevii ei. Din pacate nu stiu sa zic mai multe despre ea pentru ca nu mi-a fost profesoara. Stiu ca la un moment dat se ocupa de olimpicii liceului.

p.s. Sper sa mai adaug cativa profesori pe aici pana termin facultatea.

Love,

Cata

si sa nu zic nimic de cursul de multimedia unde profa a vorbit 2 ore despre fisierele de tip bmp. o sa revin dupa ce dau examenul ca sunt foarte curios cum vor fi subiectele.

p.s. ce voce minunata..

Mai sunt vreo 24 de ore si o eclipsa partiala de luna pana la intrarea in noul an. Sper ca va fi mai bun. De fapt, sa fac in asa fel incat sa fie mai bun. Nu ca 2009 a fost vreo dezamagire. Chiar am facut cateva lucruri notabile, dar simt ca trebuie mai mult. Nu de alta, dar am nevoie de mai mult.

Asa ca am costumul de revelion pregatit, obiectivul aparatului curatat si pe Laura alaturi. Ready, set, go! Piesa zilei e Summer Song, doar pentru ca nu exista videoclip la Trains [porcupine tree, my new obsession].

Si mai am dubii daca sunt la facultatea care trebuie. Pentru ca anul acesta regele este Mircea Badea, iar Esca si Vranceanu-Firea sunt considerate jurnaliste.

Si stai ca nu am terminat. Basescu e tatal politicienilor, iar in top 10 ii regasim si pe bunicuta Iliescu, pe Jiji Becali si pe Vadim. VADIM, care anul asta a fost un minunat exemplu de politician:

Iar Becali e al doilea afacerist al tarii. Dar nu asta a fost picatura care a umplut paharul pe ziua de azi. Ci un interviu din Gandul, care ma pune iar pe ganduri daca sunt la facultatea care trebuie. Ai in fata ta un om care iti arata CV-ul de cercetator in chimie si tu il iei la socoteala cu banii si bogatiile, intrebi de petreceri, insinuezi ca s-a insurat de interes, incerci sa o terfelesti putin si pe nevasta lui. Intrebarile mele preferate sunt “ Şi ce v-a tentant mai mult, apartamentul sau faptul că e balerină?” si “La cât vreţi să vă crească averea cât veţi fi ministru?” Si comentariile conationalilor sunt niste fraze scrise de neandertali. Daca are bani inseamna ca a venit in Guvern ca sa fure si mai mult. Iar daca nu are, inseamna ca a venit sa faca avere. Si daca e tanar, cu studii in strainatate si cu nevasta straina, inseamna ca nu e patriot, incurajeaza plecatul din tara. Si pentru ca are doua masini Jaguar, e un talhar care a vrea sa suga bani de la bugetul tarii. Chiar daca masinile sunt second hand si au costat fiecare cam cate un Logan.

Eu am incredere in Daniel Funeriu. In parte pentru ca si-a luat doctoratul pe bune, in parte pentru ca a facut cercetare in Germania si Japonia si in parte pentru ca am invatat la istorie de pasoptisti [cuvant de mima], copii de boieri [in mare] care au plecat din tara sa invete [pentru ca la noi nu aveau cum, la fel ca acum] si cand s-au intors au pus tara asta pe picioare. Asa cum au stiut ei, cum au invatat in Europa, dar a fost o schimbare in bine cum nu prea vezi prin manualul de istorie. Doamna Andronescu, garantata de Vanghelie, cate ore de istorie se mai fac acum prin scoli…?

Merry Christmas

Craciun fericit tuturor