2nd strike

Imi vine sa tip. De fapt sa urlu. As fi vrut ca lumea sa se fi intors cu susul in jos, macar puteam sa-mi ajustez reperele. Din pacate, sunt “doar” dimensiuni in plus. Si precum desenul animat si bidimensional, dimensiunea in plus e pur si simplu ceva ce nu pot pricepe. Si la care nu ma pot adapta. Feels like a certain kind of crap i’ve never felt before.

varianta scurta: a2a noapte consecutiva in care nu pot dormi.