Am inteles de ce..

Am inteles de ce in atatia ani cat am stat cu parintii, imi reprosau in continuu ca nu e curat in camera si incercau tot felul de metode pentru a ma determina sa indeplinesc acel calvar de a pune lucrurile la locul lor.

….

Ne uitam la film, eu pe scaunul meu, ea pe al ei. La un moment dat, punem pauza, ne lipim scaunele, ne luam in brate, ne pupam etc. Hainele jos, stiam amandoi ce urmeaza. “Pentru frumusetea fazei” am inceput activitatea minunata chiar acolo pe scaune. Toate bune si frumoase pana cand marim ritmul, ca deh, e placut. In acel moment intra in scena o curea uitata de noi si de timp pe unul dintre spatarele unui scaun. Si se lovea catarama de bratul metalic in ritmul nostru anuntand cu surle si trambite ce facem noi in camera. De obicei sonorul muzicii acopera astfel de zgomote (si altele), dar acum nu mai era cazul. De oprit, nu te opresti ca iese scandal. De mutat pe pat nu merge ca strici momentul. Mai ales ca si acolo ai de dat chestii la o parte, aranjat, aruncat etc.

Drept urmare, nu mai poti iesi din camera si sa dai ochii cu celelalte doua persoane din apartament in speranta ca nu s-a auzit nimic (desi clinchetul metalic inca are ecou in capul tau). Mai ales cand e vorba si de parinti.

Asa ca pot sa spun cu mana pe inima ca am inteles in sfarsit de ce suntem incurajati de mici sa facem curat in camera. Poate fi foarte util uneori.