Reaching for the 24th moon

La interviul pentru job m-au intrebat care este cel mai maret vis al meu. Am raspuns sec “Sa ajung pe Luna”.
Poate am exagerat putin, poate nu. Insa trec printr-o perioada in care simt ca imi place ceea ce fac. Sau macar aproape tot. Parca nu-mi mai este frica de certuri, de restante, de vorbit mult cu parinti, de cadouri..

Am acumulat o oboseala ce parca nu vrea sa mai treaca. Totusi, sentimentul de implinire ma face parca sa pot duce mai mult (plus Laura care este un adevarat happiness provider). Si aceste lucruri faine ma ajuta sa nu mai adorm la filme Which is great. Da, stiu, ar trebui sa imi aduc aminte si ca nu mai avem mancare pentru animalele din arca. Voi profita insa putin de timpul si increderea acordate.

E grozav sa planuiesti potentiale excursii cu teme fotografice si aniversare cu bulbuci, chiar daca stai mai prost cu banii. Nici de asta nu prea imi mai este frica. Mi-ar fi probabil de lipsa de timp. Dar vad eu cum o rezolv si pe aia..

Pe curand