Introducere in Publicitate
Nu mai stiu exact cand trebuia sa avem primul seminar. Oricum nu s-a tinut. S-a tinut in schimb al doilea seminar, cu rol de prima intalnire. Nu am reusit sa ajung. Plecam la Maneciu. Am primit atunci un sms cum ca ar trebui sa vin pentru ca e naspa daca nu ajung. Mintea mea in gandul ei “hai sictir!”. Trec destul de mult pe la facultate asa ca am zis ca o sa vad ce e de capul profei la urmatorul seminar, peste 2 saptamani. Si oricum, la o absenta are dreptul tot poporul. Se pare ca nu. Respectand cu strictete indicatiile profesorului de Introducere in Publicitate, Costin Popescu, profa de seminar m-a anuntat ca o absenta este de ajuns sa nu intru in examen. Trebuia sa recuperez seminarul pierdut. Perfect din punctul meu de vedere, numai ca mai era o singura grupa (s-o numim X) unde as fi putut recupera. Toti ceilalti erau inainte si nu aveam cum sa recuperez la ei. Am incercat sa aflu care este acea grupa X, dar profa n-a stiut sa raspunda. Am aflat acu vreo 2 saptamani ca era fix dupa seminarul nostru. Groovy.
Acum, recunosc faptul ca trebuia sa merg la recuperare imediat dupa mica excursie, nu sa astept sa treaca 2 saptamani pana la urmatorul seminar. Insa sistemul oricum mi se pare cretin. Mai ales cand la toate grupele se decaleaza orele si se recupereaza la sfanta pulivara. Sau se intampla sa fie ziua portilor deschise la facultate, iar seminarul nostru sa pice fix cand profa de seminar are programata munca de sclav la standul facultatii. De ce am pierdut aproape 2 ore la Drept asteptand pogorarea Sfantului Duh al Publicitatii, nu stiu. Inspiratia a plesnit-o pe profa la un moment dat sa faca o lista de prezenta si sa ne trimita acasa.
De Costin Popescu, ce sa mai zic. Un coleg l-a descris ca fiind zeu pe materia lui, numai ca e “oldschool”. Chiar si asa, nu inteleg de ce nu vrea sa se spele pe dinti. Am fost dupa un curs sa il intreb despre o carte si am regretat enorm. As fi preferat sa tai ceapa trei zile in continuu. Mai trebuia sa ceara prezenta la curs si ar fi fost challenger-ul Cristinei Coman (mama Coman) la titlul de cel mai nesuferit profesor (in opinia mea, bineinteles). Si nu e misogin decat un pic.
Examenul in care nu am intrat cica a fost horror, naspa, urat, cu subiecte imposibile etc. Se pare ca o sa ma mai intalnesc cu cativa colegi la restanta.
bun venit in publicitate
) a fost o adevarata introducere :-J
n-ai cu cine, ma
cel putin la noi in facultate
Si eu l-am avut prof pe domnul in cauza. Examenul nu a fost naspa, dar foarte plictisitor, oricum. Cat despre el… a facut niste compilatii din niste carti frantuzesti pe care le-a tradus atat de prost incat se vede ca sunt copiate cuvant cucu vant. Altfel nu vad ce om care vorbeste romana ca limba materna ar putea scrie ordinator in loc de calculator si rosu de buze in loc de ruj. Asta ca sa citez doar cateva anomalii lingvistice. E praf…
Ca student prezent la examenul cu pricina, pot să confirm mucozitatea cu care am fost întâmpinat pe foile cu subiecte. Ah, tre’ să adaug că au fost două greșeli de tipar în cerințe și nea’ Popescu s-a scos, fiind oarecum indiferent.
Sper să-l iau. Dacă nu, ne vedem la restanță.
Dintii nu-s singurul loc pe care dl popescu refuza sa il spele. In anul al doilea de facultate, incercand sa aflu detalii despre examen, era sa mor sufocata din pricina puloverului de lana al domniei sale, care mirosea de parca oaia sacrificata era inca acolo. Nu faceau exceptie nici camasile in carouri, totusi inchise la culoare, pentru impresie.
Cat despre cat este de zeu… pare rau, dar nu cred ca vorbim despre acelasi Costin Popescu (desi daca e cel din poze, dumnealui e). Vai mama lor de carti, vai mama lor de cursuri, vai mama ei de aplicabilitate. La primul examen, am dat grila dintr-o materie pe care nu ne-o predase. Gasisem, absolut accidental, cursul pe DC++ si asa, din ce prinsesem acolo, am furat un 7. La al doilea examen, dupa ce lipsisem 75% din an, am scos un 10. Colega de langa mine, care se inspirase de la mine si folosise aceeasi schema logica, s-a ales cu un 4 si n-a putut intra in licenta. Si nu pentru ca ar fi copiat, ci pentru ca nu i-a convenit dumnealui…
Dar in fine, anii trec, toate se iarta. Insa eu raman la parerea mea ca domnul e un frustrat care preda pentru ca nu e in stare sa practice. Toate bune si numai bine!