Learningtofly is learning to take photos

Fu ziua mea si toti care-mi sunt dragi au facut in asa fel incat sa raman cracanat, impietrit, mumificat (si ce mai vreti voi), dar in acelasi timp un zambet firav (la inceput) sa arate uimirea pe care o incercam.
Am banuit ca mi se pregateste ceva avand in vedere ca zana primea si dadea apeluri misterioase, mereu in alta camera decat in cea in care ma aflam. Ajunsese sa sune telefonul si sa o zbugheasca direct pe balcon aproape fara sa se uite cine o suna. Acumularea pregatirii unei surprize a venit si in conditiile in care ziua mea a fost cald, frumos, cu concert si bere, dar in acelasi timp linistit.

Si au pregatit spiridusii un cadou superb din toate punctele de vedere. Si cand mi l-au adus, s-a cam rupt filmul. Si am introdus cardul SD )

Si pe principiul “ai grija ce iti doresti..”. Ma tot gandeam ca ar trebui sa stau mai putin la calculator, ca ar trebui sa fac lucruri mai creative, lucruri care sa nu ma mai oboseasca teribil etc. Ei bine, dorinta implinita si surpriza zilei mele de nastere a fost un Nikon D80, cu obiectiv 18-135mm (& accesorii) pe care am ajuns sa il alint cu dragalasenie “Chucky”. Pentru ca de fiecare data cand vad ceva ce ar merita fotografiat am in cap replica “I wanna play”.

Stiu, ar trebui sa fiu uneori mai putin copil, dar o sa ajung si acolo. Am tot timpul. Asa cum am tot timpul sa fotografiez o furnica pe peretele opus camerei la lumina chibritului Bine, asta daca nu pleaca de pe perete.

Intre timp, am ajuns sa enervez pe toata lumea cu pozele pentru ca trebuie sa-mi uzez entuziasmul de inceput si vreau sa ii multumesc lui Dan ca ma lasa sa ii fac poze desi probabil vrea sa imi dea una de fiecare data cand aude clicul shutterului, Laurei ca inca nu imi da cu tigaia in cap, lui Silviu pentru ca ma invata multe lucruri si ca (inca) nu a obosit sa-mi repete diverse chestii si multumesc tuturor celor care au complotat cu bucurie si care au fost alaturi de mine zambiciosi si ciufuliti. Si lui Punky, bineinteles, pentru ca el ma suporta cu cea mai mare usurinta. Ori ii place asa de mult sa fie pozat, ori este complet indiferent fata de activitatea mea.

O sa tot incep sa pun pozele create de Chucky si sper sa nu uit sa mai scriu si din cand in cand. Sunt tentat sa pun numai poze, dar cred ca blogul o sa isi schimbe singur parola de admin si o sa refuze posturi noi daca nu zic si ceva. Comunicarea trebuie sa aiba loc pe toate caile, nu?

p.s. Primul meu shooting semipro la absolvirea Adrianei.

Si urmeaza cele din expeditia D-optzecistilor si D-bicentenarului din parcul IOR.