Ziua cartitei

Nu stiu daca Patrocle a simtit ceva in legatura cu primavara, dar de vreo 3 saptamani se trezeste la 5-5:30 ca sa ii dam drumul afara. De vreo 14 zile eu si Laura suntem cei care ne trezim la acea ora mirifica pentru a-l scoate afara. Azi a fost randul meu. Ca un zombie ma duc la bucatarie, deschid conserva, ii pun de mancare, spal lingura/furculita, ma intorc in dormitor. Ma bag iar in pat, se trezeste si Punky, incepe sa miaune. Ca acelasi zombie, ma ridic, ma duc in balcon, deschid conserva, ii pun de mancare, ma bag in pat. Atipesc si dupa 10 minute, incepe Patrocle sa planga la usa ca vrea inapoi in casa. Ma transform in zombie, ma ridic, ii dau drumul, (de vreo cateva zile) cainele ignora mancarea, se baga in cosuletul lui, eu ma intorc in pat. La 6:30-7:00 Patrocle vrea iar afara. Zombie to the rescue.. mancarea e intacta. Drat. Ma bag iar in pat, dar Punky are alte planuri. Double drat. Incepe sa se joace prin camera si din 5 in 5 minute trebuie sa dau matzu jos din pat, sa vad ce rontzaie, de ce miauna, sa-i gasesc mingiuca sa aiba cu ce sa se joace etc. Pe la 7:30 Punky se duce si in alte camere si se urca pe mobila sau pe masa din sufragerie de unde se aud si cateva semiinjuraturi. Zombie iar (jur ca puteam sa fiu unul din actorii din clipul Thriller) si ma duc sa recuperez matzul. La 8 deja nu mai am somn. Nici Laura. In conditiile in care ne-am culcat pe la 1.

Cand e Laura zombie si are grija de animalele din arca, ma simt vinovat. Dar in ziua urmatoare e randul meu si se simte ea vinovata.

Astept sa inceapa facultatea..