Before I forget

Zilele astea daca tot mi-am hackuit telefonul am incercat sa fac chestii marete. Am trecut prin multe etape, de la wtf la “fuck, cred ca mi-am busit telefonul permanent”. Dar nu a fost cazul.

So. Instructiuni de hackuire G1. Poate s-o mai chinui cineva. Majoritatea informatiilor sunt intelese de pe forumul XDA. Daca cineva face ceva la platforma Android, se va discuta acolo.

Se incepe downloadand programasul de root de aici, cat o mai fi valabil hackul. Google cica l-a corectat deja. Exista si alte metode de root, pentru metoda asta trebuie doar instalata aplicatia si urmate instructiunile de acolo.

Se instaleaza un installer din Market, fie se copiaza frameworkul android care contine si adb, si se face un “adb install numele_fisierului.apk”. Trebuie activate optiunea de USB debugging pe telefon.

Se ruleaza aplicatia, se urmeaza pasii scrisi acolo. Eu folosesc CyanogenMod ca ROM nou. De remarcat la ROM-ul asta este ca orice versiune peste 3.9.10 are problema cu apelurile (la 4.0.2 sigur are, am incercat).

Skinurile nu se instaleaza simultan cu ROM-ul. Ever.

SPL-ul trebuie schimbat neaparat imediat ce ai acces. Nu de alta, dar daca strici ceva ai sanse mai mari sa poti sa reflashuiesti, pentru ca HardSPL accepta cam orice ROM. Radio trebuie actualizat in functie de cum cere cel care a facut ROM-ul. Inainte de a instala ROMul. The newer the better.

Pentru a fi sigur ca a mers (pentru ca in general primul boot dureaza foarte mult) comanda “adb logcat” afiseaza ce face telefonul conectat prin usb. Daca pare o bucla infinita, unde nimic nu se schimba, ceva e gresit.

Programe utile:

MyBackup pentru a salva datele importante de pe mobil (desi pentru contacts ar fi mai bine daca ar fi sincronizate cu contul de google, mie nu mi-au mers corect).

Backup for Root. Aplicatie f puternica, dar care functioneaza prost. Uneori ai bafta. Uneori nu.

Advanced launcher. Foldere in meniu. Mai multe ecrane. Wheee. Se instaleaza in /system/app/. Instalat altundeva iti nenoroceste viata. Comenzile ar fi
adb pull /systemapp/Launcher.apk LauncherBAK.apk
adb remount
adb push Launcher.apk /system/app/Launcher.apk
adb rm /system/app/Launcher.odex
adb reboot

Multe ROM-uri au App2SD incorporat, ceea ce inseamna ca poti avea un numar mult mai mare de aplicatii, fara sa fii limitatat de memoria interna. Dar e nevoie de partitii. Partitiile se pot face in Linux sau pe telefon, si eu cred ca e mai distractiv pe telefon. Sau cu “adb shell” care te conecteaza la consola telefonului. Aici un tutorial bun despre cum sa faci partitii.

Cica poti pune si debian pe G1. Nu stiu inca daca voi incerca si asta, si daca as face-o ar fi pentru dosbox. Dar sa te conectezi de pe telefon prin vnc la debianul de pe telefon ca sa emulezi dosul ca sa te joci Master of Magic pare un pic excesiv.

Si sfatul meu. Wipe de cate ori este nevoie. Android este un sistem de operare sensibil. Backup inainte de orice imbunatatire. Just in case. E mai usor sa faci un restore decat sa incerci sa te prinzi ce ai facut prost.

Combinatii de taste importante:
Power + Home : Recovery console
Alt + l : loguri
Alt + s : aplica update.zip
Alt + w : Wipe data/factory reset
Power + Camera : Bootloader
daca exista fisierul DREAIMG.nbh, intreaba daca se doreste reflashuirea.
Backspace : Fastboot
Talk + Menu + End : Restart
Power + Menu : Safe mode

Chiar cred ca daca ai putina imaginatie poti obtine lucrurile pe care ti le doresti. Desigur, nu le vei obtine niciodata daca nu-ti dai seama ca uneori nu trebuie sa fii creativ ci sec si la obiect. Deci ce ziceam?

Mi se pare in continuare oribil ca oamenii nu se ajuta. Plecam de la o seara de stat cu copii la centru si apoi niste Star Trek Enterprise, si vad in departare o umbra pe jos. Long story short era un om batran beat lat pe jos, in timp ce un om care statea la casa de acolo se uita cu lanterna prin copaci. L-am ridicat pe batran, i se furase si sacosa, sacosa pe care cel cu lanterna o vazuse, dar l-a durut fix in pix de ea… naspa. Nu zic ca nu e vina omului beat, si ca nu ar trebui sa invete o lectie (mai ales ca i se furase buletinul). Dar cand vezi un om cazand pe jos poate te gandesti sa-l ajuti. Macar ca e in pericol sa intre in coma alcoolica. Sau ca ii cedeaza inima in fata casei tale. nici nu mai zic de trecatorii care ocoleau prin strada umbra cazuta.

Si vorbind de copii de la centru, aseara a fost incredibil de fain. Am facut coifuri si masti cu ei, ne-am umplut cu totii de sclipci si ne-am distrat. Si mi s-a parut emotionant ca chiar si durii din primele zile, cei care ne faceau probleme la inceput, au ajuns sa fie cuminti, sa ajute, si chiar sa se intristeze daca masca li s-a indoit un pic. Chiar simt ca programul are impact. Pentru cei care nu stiu, se numeste Ora Copiilor si il facem cei din Enjoy You Future. Ideea e sa vina oameni mari cel putin o data pe saptamana sa stea cu copii, sa se joace, etc, dupa orele de la munca. Ce pot sa spun e ca simti ca ai un impact, simti ca ajuti si te simti si bine. Si cine mai vrea sa ni se alature e binevenit. Mergem deja la doua centre si vrem sa mai crestem.

A da. si am obtinut root pe telefon. Cu ajutorul unui programel genial. Acum imi merg si pdf-urile, pot sa instalez ce vreau, unde vreau, sa configurez cum vreau orice… happy day. Acum trebuie sa-mi iau si un card de memorie mai mare ca asta e lucrul care m-a stresat cel mai mult la G1, memoria mica din el, si faptul ca nu puteam sa instalez aplicatii pe card. not any more. :) Tot din categoria vesti bune am descoperit emulatoarele de NES si GameBoy Advanced… :) Asta inseamna ca o groaza de jocuri de care mi-era dor acum sunt la varful degetelor mele. Final Fantasy Tactics, Lost Vikings, Mortal Kombat, Street Fighter, Micro Machines, Prehistorik, Wolfenstein, Worms, Battle Chess, Bomberman, Duck Tales, Pirates!, Super Mario, Contra. Life is good.

Si pe bune ca nu mai pot cu retelele de prieteni de pe internet. Eu pun saptamanal in spam alt site se socializing unde si-au gasit prietenii sa se inscrie. Si am hotarat eu acum vreo 3 luni ca ramane doar Facebook pentru mine. Tot ce pot sa spun e: “Mama voastra cu twitterele voastre si cu vacile voastre pierdute!”. Gata, mi-am revenit.

Asa incepe un proverb romanesc. Pacat ca nu avem un proverb si despre paza excesiva. Adevarat, acum vin cu experienta de 9 luni intr-un orasel unde nu exista paza care sa se fataie de colo colo nici la supermarket, nici la farmacie, nici la gara, nici la mall, de fapt nicaieri! Sunt cateva localuri care au bounceri, dar si aia care nu stau doar sa se uite urat la tine, au si alta treaba, cum ar fi sa imparta bilete, sa-ti cheme un taxi sau pur si simplu sa-si indrepte nodul la cravata.

In schimb, Bucurestiul e plin. Si nu fac nimic oamenii aia. Nu produc nimic. Si faptul ca sunt imbracati in unfiormele alea, ca sa stii ca sunt paza e si mai deranjant. Nu dau vina pe ei, ca oamenii doar isi cauta un loc de munca, dar de ce ii vrem? De ce ii avem?

Cel mai mult m-a uimit prezenta paznicilor in metrou. Si m-am gandit ca si oamenii pe care ii cunosc are spune wtf impreuna cu mine. Dar nu, majoritatea s-au codit un pic si apoi mi-au zis ca na, cine stie ce se poate intampla. Eu nu am auzit de injunghieri in metrou. Sau de crime in metrou. Doar niste cersetori care ar putea fi la fel de usor alungati de un om imbracat in costum sau tricou. Adevarat, din cand in cand se fura. Dar consider ca oamenii aia imbracati cu veste negre, cu sapca neagra pe cap, care se benocleaza la mine imi fura din demnitate. Din felul meu de a fi. Chiar din libertate. La mall nu mai zic. Malaci cat casa care adora sa isi faca simtita prezenta, macar ca iti taie drumul cu mersul lor leganat.

Consider ca este datoria societatii de a se autoregla. Dar in loc sa corectam doar combatem. Ce? In majoritatea cazurilor nimeni nu e sigur ce combate acel paznic. Furtul de portofele in metrou. Sau poate cele cateva sampoane afisate in exteriorul ghiseului farmacistei.

Darul lor pentru noi este de a ne face sa ne simtim vinovati cand vrem sa citim eticheta de pe spatele samponului inainte sa-l cumparam. Si sa ne confirme constant ca exista oameni care ne vor raul. Altfel de ce ar fi acolo? Dar cel mai important, ne transforma in niste obiecte imobile si pasive, care nu vor mai reactiona la nimic din jurul lor, pentru ca pe undeva ar trebui sa existe cineva care e platit sa se ocupe de asta.

Si daca mai aud ca e de vina societatea noastra… ce v-as bate. Ca om nu trebuie sa-mi fie rusine de nimic, trebuie sa fiu demn, trebuie sa fiu puternic. Nu te mai plange ca nu te-ar ajuta nimeni si actioneaza. Si daca ai nevoie de cineva uita-te fix in ochii lui si spune-i ca ai nevoie de el. Trezeste-l din somn si nepasare. Poate are si imnul nostru niste intelesuri pe care inca trebuie sa le strabatem.