Before I forget

Am gasit o chestie zisa de Mike Rowe de pe Discovery, si zau ca nu as putea sa o zic mai bine.

My opinion is that, in general, a college experience will make you a much richer person. A college degree however, will not. As you suggest, the pursuit of knowledge is very different than the pursuit of accomplishment, and a degree can only speak to the latter.

We tell our kids that a college degree will elevate them above others. It won’t. We tell ourselves that a degree makes us more credible than we were before receiving it. It doesn’t. A sheepskin has no more significance than that which you assign to it, and probably a good deal less. Degrees are trophies, to be hung on the wall and admired, usually by the one who received it. Like the head of a dead deer, they stare back at us from above the mantle, leaving others to wonder about the rest of the animal. Fancy papers and severed heads tell us nothing of real life or real understanding - only about money and ego.

I missed my graduation in favor of a Pink Floyd concert at Madison Square Garden. My actual degree was sent to my parent’s house, and opened by my Dad. I remember the message he left me. “Hey Mike, you got something from the University. It looks like a receipt…”

sursa

Nu conteaza cat de mult te protejezi, cat de atent incerci sa fii…

Nu mai suport oamenii care sunt tot timpul cu capsa pusa ca cineva vrea sa-i pacaleasca. Si ca atare se feresc, spun chestii care sunt penibile, doar ca sa protejeze niste chestii materiale sau sa nu se loveasca prea tare la sentimente. Eu nu cred in lucrurile astea. Obietele sunt obiecte. Tehnic vorbind daca ai acoperis, mancare, apa vei supravietui. Iar daca e un obiect pe care oricum il vei inlocui in 3-4 luni… de ce esti penibil ? Iar cu cat te concentrezi mai mult sa nu se intample ceva, cu atat creste probabilitatea ca va veni cineva din spate si-ti va da una peste ceafa. Cel putin asa faceam noi in generala.

Dar in principiu voi cu atitudinea asta penibila, care nu aveti incredere in nimeni, voi faceti lumea asta de rahat. Un hot fura si fuge. Un criminal omoara si apoi se ascunde. Dar voi care nu ati facut nimic ilegal, voi sunteti cei care faceti atmosfera permanent tensionata, permanent penibila. Si unii imi spun ca daca as fi trait cat au trait ei… In primul rand eu ma simt foarte, foarte batran si asa, dar cat poate trai un om care a stat cu teama in san toata viata? Lumea deja e foarte buna. Furturi putine, criminalitate redusa (da, serios), mancare gramada, apa fara microbi. Dar lucrurile rele se intampla. Niciodata nu vor fi reduse la 0. In schimb caldura sufleteasca poate fi redusa la nimic. Increderea la fel. Respectul idem. Deci pe termen lung s-ar putea ca omul de langa o astfel de persoana sa sufere mai mult decat daca ar fi injunghiat de cineva.

Concluzia este ca daca vrei sa te plangi ca lumea e naspa incearca sa nu fii naspa. Ok?

mie mi se pare corect.

Mai sunt mai putin de 20 de ore si ma duc in Viena si apoi la Nova Rock. Abia astept. Trebuie totusi sa-mi dau seama cum o sa conving oamenii sa vina la Slipknot cu mine. Probabil ca va fi compromisul “Eu vin la Slipknot, tu vii la Sunrise Avenue.”. Mda. Din pacate duminica nu am cum sa stau, ca am luni scoala, asa ca nu am parte si de Limp Bizkit. Dar e ok… dar ce vroiam sa spun cu toate astea ? Hmmm… nu mai stiu. Dar abia astept si am si emotii. Proasta combinatie.

Dar pe cei de la Staind ii prind.

Uneori si cu internetul e greu. Pe orice site intru gasesc aceleasi trei informatii obosite despre iPhone. Toti cunoscutii ma invita in diverse retele in care putem fi prieteni, amici, cunsocuti, legati si conectati. Daca nu accept sunt indignati si daca accept dupa aia citesc orice miscare fac pe site si se asteapta sa fac la fel.

Serios, am inteles chestia cu iPhone, e cul, dar toata lumea stie de el, cei care isi scurgeau ochii dupa el acum un an pana acum sigur il au. Ma intreb daca exista vreun plugin care in loc sa ascunda reclamele de pe siteuri sa ascunda articolele despre iPhone. Mereu e unul intr-un colt si niciodata nu spune nimic nou. Sau daca e ceva nou e o tampenie, pentru ca Apple se pricepe foarte faca din rahat bici.

Iar din diversele retele in care ma tot cheama diversi cel mai enervant e twitterul. Nu am cont, si dupa ce am citit ce e nici nu vreau. Dar cum, vrem sa fim conectati. Blow me! Daca vrei sa afli ce mai fac scrie-mi un mail, suna-ma, scoate-ma la o bere. Comunicarea e bidirectionala, si mai ales e bazata pe inlantuiri de replici. Pentru mine utilitatea acestor comunitati este sa sharuiesti poze. Acum au si teste de tot felul, jocuri, poti sa mai pui si linkuri catre ceva funny, it’s all ok. Probabil te simteai penibil sa trimiti un mail funny unor oameni pe care ii cunosti mai mult sau mai putin. Dar faptul ca ma adaugi intr-o lista (in general imensa) si ma anunti ce faci… hai las-o. Mesajul nu mi-e adresat, nu te astepta sa-l citesc. “Dar nu, ca sunt mesaje scurte de 140 de caractere. Nu o sa-ti fie greu sa le citesti”. A bun, deci probabil ca vei folosi “k” in loc de “ca” (park, vak) ca sa incapa tot ce ai de zis. Sau bagi un @ in fata si spui ca mi-e adresat, de parca eu sunt obligat sa trec pe acolo periodic sa aflu daca te mai doare capul. Eu as cere sa fie cel putin 140 de caractere, poate asa mesajele vor fi compuse in mai mult de un minut. Asa e doar o forma de tourette.

Tehnologia e naspa uneori.