Before I forget

Pentru ca sunt persoane care se gandesc ca 2 ani este mult. Ca daca dispar doi ani din viata lor e ca si cum nu as mai fi. Culmea face sa ca subiectul sa fie important pentru mine si pentru ca am plecat dar si din cu totul alte motive. Dar o sa ma refer in principal la plecatul in Austria, ca am si eu CNA-ul meu si trebuie lamurit.

Omul modern este foarte grabit. el este intodeauna conectat si informatiile curg. Atunci cand informatiile nu mai vin apare o lipsa de confort, o lipsa de siguranta. Si totusi. Oamenii pe vremuri vorbeau despre prieteni pe care nu-i mai vazusera de zece ani si totusi aveau siguranta ca sunt prieteni. Oameni legati prin felul cum s-au cunoscut demult si care nu aveau nici o problema sa se intoarca in acel stadiu chiar dupa mult timp. Cred ca si eu ma pot mandri cu astfel de sentimente pentru unii oameni, oameni pe care nu i-am vazut de vreo 5 ani dar care stiu ca sunt acolo. Si atunci cand ne vom reintalni vom fi la fel de uniti ca atunci cand aveam 18 ani.

Si chiar cred ca am mai facut legaturi cu oameni din liceu pana acum. Sunt doar oameni grabiti, sau care se schimba usor, lasandu-si sufletul in grija jobului sau a scolii si in nici un caz a experientelor care ii formeaza si din care sunt formati. Pacat. Sper sa ii schimb perceptia. Doar mai am si vacante. Prima e in fix 2 luni.

Acestea fiind spuse, in amintirea unui concert superb. Pe care nu o sa mi-l aduc aminte niciodata ca si cum nu mai era nimeni acolo cu mine.

L.E.: Combinatia dintre melodia asta si animatia din postul anterior este absolut ingrozitoare.

Zilele astea m-am plictisit. Asa ca m-am hotarat sa invat ceva nou si in acelasi timp sa fac ceva dragut. Eu am o arhiva de mess cat toate zilele. Pe langa asta intr-o perioada am salvat tot directorul de yahoo. Si daca nu stiati intr-un director de acolo (C:\Program Files (x86)\Yahoo!\Messenger\Cache\Icon) sunt salvate toate iconitele prietenilor. Nu au extensie dar de fapt sunt png-uri si trebuiesc redenumite sau convertite. Eu am peste 1700 de asemenea poze. Erau vreo 4000 dar de fapt multe erau dubluri. Ma rog. Povestea partii programate mai tarziu.

Daca nu aveti deja Silverlight (nu va faceti griji, e de la Microsoft) instalati-l si dati refresh paginii. Sper sa va placa ce a iesit. Exista si un butonas de Fullscreen in colt. Daca se misca prost lasati-mi un comentariu si incerc sa-l fac mai prietenos. Raven e destul de puternic si nu are nici o problema cu animatia.

Concluzia e ca mi-e dor de fratii mei din labrador. Homesick. Who knew?

in caz ca va enerveaza ca nu puteti vedea anumite imagini le puteti gasi pe toate aici. Sau aproape toate, din motive necunoscute cateva lipsesc.

Asta e de la Liana.

10 chestii care freak me out. Cu conditia sa fie funny.

Nu stiu cat de funny sunt dar here we go.

1. modificarile de Doom si Dex. Stiu ca asta e viata, asa evolueaza limbile si ca nu esti obligat sa folosesti aceste modificari decat in documentele cu caracter oficial. Dar nicio ? Give me a break.

2. ca intr-o buna zi o sa pierd muzica de pa calculator. Acum e salvata in 3 locuri, pe calculatorul de acasa, pe hardul extern si pe laptop. Dar asta e muzica cu care o sa-mi enervez copii si nepotii.

3. vorbind de odrasle ca o sa fie mult de munca sa ii fac. Nu am ceas biologic care ticaie dar mi-am dat seama ca am un plan pentru tot. La inceput imi pareau doar fantezii dar acum imi dau seama ca asa vreau sa se intample lucrurile.

4. sa se strice liftul de la camin. Stau la 4, si o sa fie f nasol sa cobor 4 etaje ca sa trag o tigara.

5. sa ma intalnesc cu foste prietene tinandu-ma cu altcineva de mana.

6. sa se adevereasca visele mele de dupa licenta si sa dau iar licenta, si sa fi pierdut sursele de la fosta licenta.

7. sa fiu pus la detectorul de minciuni si sa nu pot sa refuz sa raspund la intrebari. Some stones are best left unturned.

8. sa am accent cand ma intorc din Austria.

9. sa se aprobe legi cretine cum ar fi copyright pe algoritmi, sa trebuiasca ca fiecare soft sa fie aprobat inainte sa poata fi folosit intr-o tara, etc.

10. sa am dreptate prea des. In primul rand ca orgoliul meu creste, si in al doilea rand ca presupunerile mele nu sunt cele mai optimiste. Nu sunt nici macar in favoarea mea.

————————————————————————————————-

Interneeeeet ! Oh i’ve missed it. Toti bitii astia jucausi tropaind incolo si incoace. Ufff. A fost greu astea 2 saptamani. Dar acum ne-au instalat internetul la camin exact in ziua in care ne-au promis ca o sa vina. De cand am venit aici mi-am dat seama ca asta e o calitate a austriecilor. Se tin de cuvant. Desigur unele chestii care isi au originea in acest talent nu sunt la fel de bune. Cum ar fi faptul ca aici au putine autobuze care circula rar pentru ca toata lumea are masina. Si au orar fix. Si azi trebuia sa vina la 15:27 unul sa ma duca la facultate, iar eu am intarziat un minut. Dus era.

Villach e un oras frumos. E inconjurat de munti, de la fereastra mea pot sa vad muntii si daca merg pe jos pana la facultate trec chiar si printr-o padure. Orasul nu este atat de mic cum banuiam initial. Adica este mic, are vreo 60.000 de locuitori, dar nu are blocuri inalte si asta pentru ca probabil nu le plac blocurile. Majoritatea au case ingrijite cu o gradina de care au mare grija. Si totusi nicaieri nu te simti in pustiu. Drumurile sunt mai ok decat in Bucuresti, tot ce este important este semaforizat si sincronizat. Si orasul este destul de plin de substanta. Pentru ca este plin cu orice vrei. Au centrul vechi pe care il pastreaza curat luna, au hoteluri aratoase si in care personalul se poarta cu tine cu un larg zambet pe buze. Si cam poti sa-ti cumperi tot ce vrei. Eu am vreo 6 supermarketuri intr-o raza de 10 minute de mers pe jos. Nu stiu exact cate supermarketuri au dar sunt muuulte.

Facultatea e ok. Primul semestru o sa fie destul de lejer pentru mine, pentru ca stiu toate materiile de acasa. Cladirea in sine este tot frumoasa, destul de noua si moderna cap-coada. Inca nu am nimic sa le reprosez. Sunt putin nemultumit ca locuiesc putin cam departe de facultate, si lipsa autobuzelor ne cam temina psihic. Caminul e curat luna, fiecare are camera lui, destul de spatioasa, cate 3 impartim o baie si pe fiecare etaj suntem doar 12. In mijlocul fiecarui etaj avem o bucatarie cumplet utilata si la demisol masina de spalat si uscatorul.

Sincer chiar nu am de ce sa ma plang pana acum, chiar daca mi-e foarte dor de casa. Nu am gasit nodul in papura care sa ma faca sa zbier gata! Mai ales ca aici nimeni nu zbiara. Poti sa te arunci in fata masinilor si ele franeaza, opresc si nici macar nu te claxoneaza. Doar asteapta sa ajungi de partea cealalta si isi vad de drum. Am inceput sa prind putina germana si spre fericirea mea ieri am gasit si o romanca care studiaza la mine in facultate. A fost incredibil de bine si cald sa schimb cateva cuvinte cu ea. Nu stiu cum va fi de acum incolo. Sper ca bine.