————————————————————————————————–
Sa iti fagaduiesc luna si infinitul, sa ma tem de momentul in care mi le vei cere, sa nu-ti cer sa te ascunzi, sa-ti ofer cuib in mine, sa nu ma pitesc nici eu, uneori atat de sincer incat sa te disper cu asta, sa te sochez cu ideile mele brutale, curgand din instincte brute, sa fiu exact cum sunt si exact cum ai vrea uneori sa fiu, din cand in cand sa te dezamagesc, sa atingi uneori in mine placerea de care te temi, bucurie si panica, nervi si pace, sa iti demonstrez de 100 de ori pe zi ca sunt exact cine crezi ca sunt si sa astept sa gasesti raspunsul care asteapta rabdator ascuns de privirea ta, ocolit cumva de prea multe ganduri ondulate, sa ne certam si sa ne impacam in vis, si pe drum, inainte sa ne vedem si sa vorbim, sa facem drumuri lungi si incursiuni scurte in vietile noastre dinainte de foame, pentru ca suntem lati, pentru ca suntem adanci, pentru ca ne e teama, pentru ca nimic din ce e in jur in afara de noi nu se sincronizeaza cu gandurile noastre, si ceasul fiintei noastre nu este bun decat impreuna, uneori parca latent in rest, transformandu-te pe tine in ochii mei incremeniti in demonii de care te temi, caci in grija mea pentru detaliu, in teama mea de a te inalta pe tine fara zgarieturi, ca in visul meu in care esti zmeu cu gheare si falci, am invatat sa fiu ca tine, fara sa ma prefac, cum te-ai teme, ci doar trezind in mine visul si capacitatea de a crede, de a accepta, pentru ca pot primi orice din tine pentru ca faci parte din mine, subdiviziune a ta fiind, la fel cum si tu ai putea avea incredere ca poti si nimic sa nu se opreasca decat in momentele in care stabilesti ca subiectele sunt de prisos cuvintelor. Asta sa fie combustibilul meu. Asta vreau.
