De unde pana unde ma intind eu ? Nu mult.. pana unde vad, pana unde pot ajunge cu auzul, pune unde pot sa ating, si cat pot sa gust si miros. Acesta e universul meu, si sa pretind ca sunt preocupat de restul ar fi poate o mica prostie. Daca mintea ma duce mai departe fie. Dar nu vreau sa fiu stapan pe tot, ci sa simt cat pot de bine ce e aproape de mine. Cum stiu eu. nu caut sa controlez, ci vreau sa ofer libertate. Dar eu interactionez iar oamenii reactioneaza. Uneori cum vreau eu. Dar ei sunt liberi. Iar daca ei stiu ca eu le ofer aceasta libertate si cata vreau sa dau e bine. Pe acei oameni ii vreau eu. Bun sau rau.. ce definitii stupide.. si lungi.. cat puteam valsa in jurul acestor cuvinte. Ma uitam acum la ad-urile din metrou de la Unirii. S-au inmultit ingrozitor.. foame de bani. Rau nu ? Eu m-am bucurat ca acopera urmele deja hidoase de mizerie de pe peretii din spate. Bun nu ? Si totusi daca cineva s-a chinuit sa le monteze nu putea sa spele o data peretii daca tot era acolo ? Rau. Si numai pana aici ma duce mintea. Poate lista continua. Nu-s conceput sa acopar, sa curat, sa salvez, sa afisez, sa luminez, sa apropii nimic.. dar modul in care aleg totusi sa fac astea ma face bun sau rau. Sunt conceput sa ma exprim, si de fapt asta fac prin toate. Aici fac diferenta, dar nu exista actiuni mari si mici.. doar actiuni potrivite momentului. Care te fac sa te simti bine sau rau . Dar asta e alta discutie, despre care voi spune doar ca uneori simt ca pot transmite ce gandesc fie si numai prin punctuatie. Si anume ce-mi va ramane in minte pana adorm. Sunt obosit.. inca ma intreb cum sunt, ce ofer, ce pot sa sterg, ce sa pot sa scriu, ce pot sa ard. Stiu ca pot sa-mi ard jurnalul. Am scris ultimele 5 foi azi-noapte inainte sa-l ard. Cata putere in ele, cat de magnifice erau.. si apoi au ars, imediat. Probabil ca stiam ca ele vor disparea repede. Fara dovezi, capeti curaj.. fara martori, iarasi. Desi eu sunt o persoana care deruteaza pe multa lume. Marturii contradictorii.. deci nevinovat ? Obtin pareri contradictorii despre mine in general, despre ideile mele in particular.. iar eu in loc sa stiu adevarul despre ce ar trebui sa se inteleaga.. stiu doar ca se completeaza. Asa sunt eu, nimic mai mult.. joc comedie bufa si adesea de salon.. dar mai cu osebire eu nu-mi gasesc repros, cand joc in redingota, pe-o scena fara trapa, in piesa unui ungur.. al carui nume imi scapa.. :)) Departe de mine a fi demon. Desi.. e drept ca nu am coarne vizbile-ndeajuns.. la fel ca dumneavoastra, le port si eu pe-ascuns. Si totusi nu e nimic nou. Si totusi soarta a daruit inaltei mele frunti, colaborand in taina cu palida creola, un inceput de coarne si de aureola. E bine. Asa sunt eu, amestecat. Nu stiu.. am asa un soi de sclipire innabusita, care doar exista si se manifesta. nu stiu daca e bine sau rau, daca e bine ce fac sau nu, dar daca nu as face-o as regreta maine. Iar asa rad si am o oarecare multumire de mine. Universul meu interior are voie din cand in cand sa capete o forma exterioara. E placut. Si se repeta. Si totusi necunoscut. Desi sunt atatea lucruri pe care le apreciez in ultima vreme. O fi si sesiunea de vina. Of.. daca as sti cata energie as putea scoate din un loc sa pun in altul. Si mai ales cum. Am nevoie. Urmeaza niste runde de foc pentru invatatul la TS. Dar mai ales.. of.. dac-ar sti femeia cat farmec da iubrii dimensiunea-a treia. ;) Deja aberez prea mult. Si mi-am uitat mapa. :) Se pare ca in microcosm. :P
