Ce nopti si ce zile… inca nu mi-am recuperat placa video. Inca fac treaba de la Ina. E ca un serviciu ciudat, am chiar si cheie. Inca ma zbat in ganduri, traiesc un sentiment ciudat in care totul e linear si evident, trebuie doar sa aleg banda. Inca aman momentul, ma joc, ascult ecoul faptelor mele in gandurile celor din jur. Inca am impresia ca am puterea asta. Si uneori ma insel amarnic. Zilele astea inca nu am gresit. Lipsa calculatorului mi-a facut mintea mai clara, mai precisa, mai ascutita, mai incisiva, mai scormonitoare. Si neavand probleme majore care sa ma consume… inca traiesc placerea sentimentului. Inca ma intreb daca totusi nu e grav ca ma iubesc atata. Eh, stiindu-ma, imi va trece. Deci de ce sa nu ma bucur de stare ? Am lucrat la revista, e gata partea principala, iar acum browsuiesc pe forumul Vama Veche. Si imi recitesc diverse perceptii. Inca raman uimit cat de bine imi aduc aminte momentele respectiva. Na si voua. Ca sa ma iubiti si voi. :P Am chef sa-mi aduc aminte… aduceti-va aminte impreuna cu mine. Cine ajunge pe bune pana la sfarsit e liber sa si comenteze. :)
Wed Apr 14, 2004 3:07 pm
Kalin are obiceiul uneori s-o dea in bara. Si nu ma refer la ideea la omul padurii, care chiar era menita s-o enerveze pe LiaNNa. Doar ca sa vada ca poate. Sa aduge personalitate avatarului lui visator.Azi el s-a trezit cu capul greu si incetosat. Nu era surprins, tinand cont ca a stat ieri cu capul in ploaie si era acum 6 dimineata. Si-a pieptanat cumva parul, zicandu-si ca nici azi nu-l tunde si a mers apoi la un curs lung de Prelucrare a Datelor, care este chiar asa de nasol cum suna. A mazgalit foi cu fraze luate din un discurs patetic care rasuna in mintea lui. Nu s-a mai deranjat apoi sa se intoarca acasa. S-a plimbat prin Cismigiu in cautarea unui raspuns. S-a asezat la o terasa, si-a luat un suc cu care a luat Saridonul care il avea de dimineata in buzunar. S-a invatat sa urasca pastilele si cand a inghitit-o parca i-a ramas undeva in gat, special ca sa nu-l vindece.
Si-a scos mobilul si si-a verificat creditul: 129.5 centi. Un gand tampit il facu sa se intrebe: cum naiba o sa cheltui tu aia 4.5 centi cand tu dai numai mesaje si convorbiri sub un minut? Asa ca se hotara sa o sune. O convorbire clasica, rece pentru el, desi ea nici macar nu remarcase. Venea fericita. Se uita iar la credit… nu poti invinge gandurile tampite ale lui Kalin, ele sunt singurele care au mereu dreptate. Un zambet abia schitat se ivi pe fata lui palida, starnind curiozitatea unei fete de la masa alaturata.
Sperase ca durerea de cap sa-l ajute sa nu mai simta nimic cand vorbea cu ea. Nu o iubea. Nu inca. Dar inainte sa fie impreuna il fascinase, ca apoi sa-l dezamageasca. Sperase sa fie o poveste frumoasa. Se asteptase ca ea sa-i umple golul care il simtea uneori in suflet, si acum, ca o rana deschisa, il durea. Sarutul ei de buna il simtea amar in gura, ca si cele patru tigari care le-a fumat in timpul liceului.
A plecat el. Ea nu a inteles motivul si insista sa ramana la masa. Nu s-a dus departe ci s-a asezat pe o banca mai incolo. Acum durerea de cap s-a intins pana in piept si stomac. “Gandesc prea mult…” mormai el in timp ce se suia in autobuzul care il ducea acasa.
Si-a distrus jurnalul aseara… probabil de asta si scrie pe forum. De ce? Ca si ultima oara, cand a implinit 17 ani… vrea sa schimbe povestea. Acum nu se mai poate repeta. Si atunci plouase cu o zi inainte…
Tue May 04, 2004 6:33 pm
Pentru a fi om nu trebuie sa intelegi ce iti rezerva viata, pentru ca ea nu urmeaza un anumit traseu si nu te anunta niciodata inainte sa-ti schimbe radical existenta si ritmul de viata. Te face sa te pierzi in ganduri dupa ce cu doua secunde inainte zbierai de fericire si iti ofera sentimente atat de unice incat nu poti sa le explici nimanui si raman in gat intepenite…
Uneori devii coplesit in o saptamana dupa ce cu doua saptamani inainte lipsa de trairi de aducea in pragul nebuniei… Nu exista retete si tot ce poti sa faci e sa te lasi dus de valuri, meduza cu putin credit pe celular, in vastul ocean, asteptand randul tau la fericire…
As vrea sa inteleg cat de mult pot fi doi oameni uniti in sentimente… sa simti gandurile, visele, durerile si placerile cuiva, fara sa atingi acea persoana… nu e un vis, acum stiu asta. Dar e al naibii de greu de pastrat. Florile de zapada se topesc in mainile indragositului si tot ce ii ramane este amintirea ochilor, calea spre celalalt univers care conteaza…
As vrea sa renunt la toate ambitiile mele, la tot ce imi doream pana acum si sa fug… spre cealalta viata. Dar ceva in mine se teme. Orizontul e sadic si eu m-am ars “one time too many”.
Dar vreau sa atac orizontul si sa-l cuceresc… o sa accept viata asa cum este ea, cu tot ce imi ofera, traind de 10 ori si judecand la rece o singura data. Vantul va bate si eu ma voi indoi, trestie ganditoare, mangaind la randul meu vantul dadator de fericire. Viata se va schimba, in bine sau in rau, in favoarea sau detrimentul acelui sentiment, dar nu voi regreta… voi pastra toate atingerile de mana adanc sub piele, privirea arzatoare incrustata in retina, alaturi de cele care au fost si cele care vor fi. Si voi exploda de iubire in un final, vantul purtand-mi ramasitele in cele 4 zari, redandu-ma orizontului care m-a creat…
Wed May 12, 2004 11:35 pm
Mers la scoala sa dau partial… aflu ca nu se poate copia… eu tufa…. plec… 2 ore de jocuri in BGS… am rupt capul lui Clontea la Warcraft… mers sa cumparam suc… stat pe banca la umbra si Cola… plecat la Adi sa fac proiect la mecanica ca la mine nu se poate… desenat in tramvai luna si doi indragostiti sub ea… stat in fata interfonului lui Adi 10 minute… uitasem codul… 414C… mancat… vazut episod din South Park… in sfarsit ne apucam de proiect… nu merge nimic…. crize… myx… draci… ras isteric… nu merge… ascultat cum Adi canta la chitara…aflu ce are…. ma joc si eu la chitara…caterinca…vorbit cu Liana pe Yahoo … plecat la Sava… intalnit cu Anda…. vazut Babyhugz…. condus Anda pana acasa… vorbit mult… ce ma relaxez cand vorbesc cu fetita asta… adus aminte ce faina e perioada adolescentei… m-am dus acasa… mananc…. ma ascund pe yahoo in spatele unui semn cu “not available” … n-a prea mers… muzica tare… #vst dar n-aveam chef… myx… trimis mail cu message archive… postat putin…
Fri Jun 11, 2004 3:52 pm
M-am trezit pe la 4:30… god knows why, dar asa m-am trezit, oricum visam ceva ciudat… pentru cateva secunde aveam sentimentul ca sunt trantit pe canapeaua lui Tudor (nu C., altul) si o asteptam pe Adina sa termine cu machiatul… ce-ti fac visele astea… am mai citit pana la vreo 6 la analiza, dupa care am facut usual stuff: dus, mancat, uitat la revista presei, imbracat si facut freza. Am trantit in ghiozdan seminariile si Rosculet si m-am dus la scoala… in statia de tramvai m-am uitat lung cum o masina a incetinit in mijlocul drumului si ceilalti participanti la trafic claxonau de mama focului… m-am intors si m-am uitat nedumerit din statie ceva de genul “gata! nu mai e interesant!” si am ras ca toti au intors privirea de la masina… un tip cu walkman a mai tras o ocheada la masina si una la mine, iar eu il asteptam cu privirea “am zis ca nu mai e interesant !” si a inceput sa se joace la mobil… o tipa s-a uitat si ea, dar cand am ridicat spraceana aridicat si ea, si m-am uitat… masina plecase… dar eu smecher ma intorc cu privirea “te uitai tu in gol dar tot la masina te gandeai” si am ras ca nici ea nu s-a mai uiatat acolo… si asa eram in o statie in care erau 8 oameni toti cu fata spre linia de tramvai… m-a busit rasul…
Examen tampit, cu probleme dupa creierul profului… am facut ceva, am vazut ca e mai indulgent cu astia care dau mai repede si m-am dus si eu… 8… se putea mai bine dar nu-mi pasa, ca oricum nu meritam nici atat pe ca as fi putut scrie… Adrian era ofticat dupa ca a luat 6 asa ca l-am convins sa mergem totusi la biliard… am stat 2 ore, am facut multa caterinca, l-am lasat sa castige cu 10-7 (yeah right) si i-a mai trecut… Acum stau si scriu pe forum… de asta am chef acum…
Mon Aug 02, 2004 3:35 pm
31 august
Pe la 6
Si am plecat… cu o zi intarziere. N-am folosit ziua asta si poate ar fi trebuit. Aveau persoane dragi mie nevoie de mine. Acum ma duc “sa scap”. Vreau doar sa fiu… deja mi-e dor. De ea, pentru ca acum n-o sa vad nici macar locurile pe unde umblam. Am la mine pozele cu cel mai perfect 1 mai de pana acum. De fapt am la mine tot ce ar putea fi considerat “intim” scris sau fotografiat. Sa nu le gaseasca ai mei cand muta restul de mobila. Nu pentru ca n-ar intelege ci pentru ca sunt ale MELE, singurele lucruri care pot spune ca sunt cu adevarat ale mele in ultima vreme…
Oamenii… unii au zis ca sunt, altii ar trebui sa fie, unii ii vreau dar nu sunt ai mei. Nu mi s-a mai dovedit de mult ca cineva tine la mine cum tin eu la acea persoana… Probabil de aici golul… poate cer eu prea mult… Gol cu care fug acum spre Iasi. Ziua de ieri a fost stranie. nu trebuia sa fiu in Bucuresti si eram in un fel detasat prin acest lucru. Stiam doar ca trebuie sa mut niste mobila si sa dorm. Am mutat mobila.
Scriu ingrozitor de urat. Nu stiu sa scriu in brate, nu stui sa scriu in tren, nu stiu sa scriu cu atatea chipuri in jur… Si totusi agenda asta o sa fie portita mea spre lumea de care ma ascund… O sa tip in ea…
Pe la 13…
Am ajuns la bunica. Dupa pupaceala care se impunea aplecat cu treaba si eu am ramas cu motanul. La inceput statea sub pat si mai tragea o privire la scaunul pe care stateam eu dupa care fugea la loc sub pat. Acum sta in mijlocul camerei si se piaptana. Ce instincte are animalul asta care n-a vazut in viata lui “a real pussy”… Verisoarele mele vin pe la 14. Lui Sony nu-i dau beep ca vreau sa fie o surpriza cand apar la usa lui. Motanul merge cu pasi mari de pantera prin casa…
Plang… si lacrimile imi ard obrazul. In general clipesc pana ochii imi absorb lacrimile dar acum sunt prea mari… prea grele… Am citit cam tot ce am luat cu mine si probabil ca o sa le citesc la infinit zilele astea. Nu vreau sa schimb universul ci o singura chestie aici si una in alta parte. Una e o chesti e buna… asta de aici … discutabila… Cate amintiri am in casa asta. Motanul sta la usa si asteapta sa vina Ana sau Evelina. Mai e o ora pana atunci desteptule! Nu mai vreau sa gandesc atat de mult. Vreau sa rostesc toate cuvintele… Altfel o sa ajung inert.
A venit bunica… poate motanul asta stie totusi ceva… dar cu 10 minute inainte ? Poate stie si ce ar trebui sa fac eu. Acum ca mananc salam te guduri ai ? Ingratule …
Si aici am ceva treaba… dragostea si ura se amesteca in mintea mea… Orasul asta a scos o lunga perioada de timp tot ce era mai rau in mine. Nu mai arat ca acel Calin…sper sa nu mai fiu el… ma tem sa fiu el, dar am nevoie de puterea lui. Sa inchei…
1 august
dimineata… nu-mi gasesc mobilul sa stiu cat e ceasul… ala de pe perete s-a oprit la 6:14:27…
Aseara m-am plimbat cu verisoarele mele prin Iasi comenmtand cum arata lumea de pe strada.
22:05
Am fost plecat la Stephania azi. Orasul asta tipa amintiri.. strada ei cu atat mai mult… Copaci, gardul ,aerul din scara si becul care parca n-a fost niciodata schimbat. Am vorbit mult… amintiri si premonitii… i-am zis tot… Tatal ei mi-a aruncat niste priviri care se infingeau in mine… Nu-l condamn dar ma enerveaza ca mascheaza acest lucru prin comportamentul sau.
Ma doare tot corpul… stau intins si scriu tampenii. Maine va fi o zi… surprinzatoare !
Wed Aug 11, 2004 3:59 pm
Eu nu sunt nici rau, nici bun… ci sunt pur si simplu… eu sunt cuvantul “sunt” si literele care il formeaza… sunt reflexia in apa a cuvantului “sunt” si patul lui, in care doarme…
Cam asta ar fi concluzia drumului meu pana la Iasi… daca ma simt mai bine… nu.. dar am indreptat putin realitatea… ce acum cateva zile mi se parea ingrozitor de greu de infaptuit s-a intamplat… acum devine amintire… ideea de bun sau rau nu exista… totul se petrece in creier… nu sunt bun sau rau pentru ca vreau ceva ci pentru ca asa ma simt… mi-am demonstrat inca o data ca pot face orice si nici macar nu am fost autorul propriilor mele fapte… in loc sa fiu eu cauza a parut sa fie destinul… ce ironic… eu sa ma confund cu destinul… viitorul nu stiu care va fi… probabil voi trai o perioada fara plan… majoriltatea chestiilor sunt aranjate, exista si pot sa le iau ca atare… voi fi cum ma simt… si cine crede ca stie sa ma judece sa judece… ca de obicei nu-mi va pasa… totul se rezuma la perceptie…
Sat Sep 11, 2004 6:12 pm
Ieri am fost in parc sa citesc… e asa de frumos sa citesti in aer liber ! M-am asezat pe o banca si am luat-o fila cu fila simtind-o mai mult decat de obicei… la un moment dat m-am oprit si mi-am adus aminte cu un zambet de o intamplare de acum doi ani… daca poate fi denumita intamplare… eram in parc cu Adina si observam cum un mosnegut venea zilnic si citea ceva… mereu avea langa el frumos ordonat o mica stiva compusa din cateva ziare si volume de poezie si proza… statea asa de dimineata pana seara… in o zi langa el a aparut o doamna in varsta care i-a cerut politicos voie sa stea langa el… avea cu ea o carte pe care s-a apucat s-o citeasca.. eu cu Adina chicoteam cand vedeam cum ea din cand in cand tragea cu ochiul pe furis la batran… dupa care am plecat cateva zile la munte… cand am mers iar in parc am vazut o scena care ne-a emotionat profund… citeau impreuna din aceeasi carte, ea cu capul lasat pe umarul lui, si un deget de-al lui se juca lenes prin buclele ei albe… mi-am ridicat ochii din carte si m-am uitat la un grup de pensionari si pensionare care sporovaiau pe banca vecina… “mai cititi si voi o carte !” le-am zis in gand… “e mult mai frumos…”
Apoi am fost si am baut… de aia… m-am simtit mai rau dar nu prea mi-am dat seama… de la un nivel incolo durerea nu poate fi perceputa mai puternic… pana la urma o sa fac o tampenie care o sa ma faca fericit pe moment… nu stiu inca ce va fi… cred ca stiu cand insa… dar altfel o se innebunesc…
Mon Sep 13, 2004 4:47 pm
Pleoapele sunt mai grele decat de obicei… si soarele iar ma enerveaza… ma sacaie si il simt cum ma slabeste… de ce sa nu dau vina pe el ? Ieri dimineata m-a trezit si mobilul se incalzise ingrozitor… ma asteptau niste mesaje de la un coleg care dadea algebra… si vroia sa -i zic cum se face o problema de logica matematica… ghinioanele lui au fost multe… la ora aia nu aveam net… era 11 si el trimisese mesajele la 9… si 3: trebuia totusi sa caut niste notiuni in cursurile de algebra… care nu stiu unde sunt… sorry Fartat ! Alta data ! Apoi mama m-a rugat sa o ajut sa curete dezordinea facut de tata de balcon… si tot ce luam imi spunea sa pun jos in bucatarie… in un final a trebuit s-o conving ca se terminase “josul” din bucatarie si sa se gandeasca la alternative… ne-am descurcat… tata are mii de intrebari pentru mine la care nu vreau sa-i dau raspuns… nu am cum sa-i explic de ce m-am schimbat si cum… ma enerveaza persoanele din trecut care s-au obisnuit cu mine in o anumita perioada a vietii si acum se asteapta sa fiu la fel… desi daca ma gandesc mai bine si cei de acum deja au asteptari de la comportamentul meu… iar eu am obosit… de exemplu azi am fost cu niste prieteni la o terasa… totul ok pana discutia a ajuns in un punct care de obicei l-as fi dezvoltat cu draga inima… dar acum… ma rog… azi nu prea am perceptie… vreau ceva anume in inbox si nu primesc… iar eu nu am cuvinte…
Sat Oct 16, 2004 10:50 pm
Luna statea intinsa in mare… de fapt era sus, rotunda ca o portocala, asteptandu-i privirea. El privea cu ochi de copil, cu degetele frematand, cu respiratia ingreunata, cu ochii risipiti in amintirea unui suflet. Se aseza pe malul marii privind cu atentie cum norii inconjurau luna. Era descult si degetele simteau jocul etern al marii… apa… nisip…apa… nisip. Ii era frig. Buzele crapate se temeau sa mai rosteasca cuvinte iar inima isi repeta povestea pentru a nenumarata oara. Pentru a straluci ai nevoie de lumina. Dar el nu suporta soarele desi este greu sa apuci de mana pe cineva in intuneric. Coincidenta suprema a doua suflete stand in intuneric cu mainile intinse asteptandu-se… Minunea ca ele sa se intalneasca, ca ele sa se iubeasca… I se pare atat de complicat… Norii palpaiau sub luna. Marea isi intinsese jocul si se juca cu camasa care atarna lenes deasupra pantalonilor. In intuneric se temea de cuvinte. Stia ca nu poate fi vazut dar cuvintele puteau sa-l tradeze. Jocul il stia bine. Dar cu fiecare cuvant, cu fiecare soapta, gandurile se temeau de un raspuns indraznet, de continuarea jocului. Jocul care ii spunea ca este singur. Luna sfasaia norii dezvelind un chip. Iar el ascuns in intuneric plangea aducandu-si aminte. Apa… lacrimi… apa… lacrimi…apa… nisip…
Mon Oct 18, 2004 10:14 pm
Am fost ieri cu forumistii. Ma intorceam obosit cand am observat o umbra la scara. Dupa ce am remarcat in mod instinctual picioarele mi-am dat seama ca este Adina. E in Romania ! “Ce faci copil ? Ce e cu tine aici ?” i-am zambit eu sprijinit de zid. “Calin !!! Pai vroiam sa-ti fac o surpriza am venit la scara, am sunat la interfon si am intrebat-o pe maica-ta daca esti. si mi-a zis ca nu esti si m-am pus pe asteptat. Am fost sa iau o cartela de telefon dar telefonul meu nu accepta cartela! Mortii lui! Si apoi am inceput sa stau aici si… si…”. Plangea. Am luat-o in brate. Mi-a dat un pumn in burta. “Uite la el! Ma intreaba ce caut pe aici si apoi isi aduce aminte sa ma ia in brate!” Nu i-am dat drumul din imbratisare pana am putut sa respir din nou. I-am adus de sus o haina ca ii era frig. Ne-am plimbat prin parc pana pe la 5 cand a plecat la hotel sa-si faca bagajul si sa plece la Iasi. Am vorbit despre tot ce ne trecea prin cap. Ea sarea in jurul meu fericita si ma tragea de par “Cine dracu te-a invatat sa-ti faci parul asa?”. Stiu ca a durut-o ca am sarutat-o pe frunte. Stiu… stiu ca merita sa-mi ceara orice tinand cont cat s-a sacrificat pentru mine. Dar nu imi cere. Stie din priviri tot ce simt. Vorbim foarte multe prin priviri. Mai ales bancurile. “Si acuma unul porcos !”. Ne place sa fim asa fericiti. Nimeni sa nu ne inteleaga desi nu era nimeni in parc care sa se deranjeze. Peste 2 luni se va putea intoarce in Romania definitiv daca va vrea. Mi se rupe sufletul caci stiu ca nu pot sa-i ofer motivatia de care are nevoie. Dar merita ceva real. Si stiu ca nu voi simti vreodata pentru ea ceva cum era inainte. Ma doare ca atunci cand am fost impreuna nu m-a lasat sa-i spun ca o iubesc. Te-am iubit. Si poate ar fi fost o amintire frumoasa acum. Altceva nu pot sa-ti ofer decat amintiri. Va veni momentul cand iti vei schimba si tu perceptia. Eu am avut norocul sa fiu primul.
Maine e ziua Lianei. Sper sa-i fie bine acolo. Sa invinga. Am vorbit azi si a fost bine. Mai putin finalul. Dar pretentii de perfectiune nu am niciodata. Acum astept ora 12 ca sa-i trimit mesaj asa cum a facut si ea de ziua mea. In nici un caz nu vreau sa o pierd. Inca… Nu e o chestie care depinde de mine, si spun asta pentru in unele momente de introspectie intensa ma intreb daca sufletul meu a exagerat. Apoi imi dau seama ca e normal sa ma tem asa. Devin paranoic pentru ca stiu ce schizofrenic sunt cand ceva ma entuziasmeaza. Sau poate exagerez cu introspectia. De fapt cel mai probabil. A fost frumos cat a fost. As fi vrut sa fi avut mai mult timp impreuna si sa se obisnuiasca cu mine ca acum sa nu fie totul asa de ciudat. Dar poate va fi bine si asa. E o supergirl doar. Si eu sunt Calin, si asta insemna candva ceva. Si stiu ca inca mai am puterea asta in mine. Asa ca maine va veni si eu voi zambi. A da, si voi trimite un mesaj.
Tue Nov 02, 2004 2:52 pm
Sa ne jucam de-a cuvantul… sa-l slefuim, sa-l aruncam, sa-l privim cum undele se izbesc de nuferi si sa ne spunem ca astia suntem. Sa speram ca ceilalti ne vor vedea cum vrem noi. Sa ne iubim pentru asta. Sa ne temem cand cineva vede gandul narcisist din umbra. Dar sa continuam sa ne spunem in sinea asta ca totusi am putea fi asa. Desi nu suntem si nu o sa avem niciodata vointa sa fim asa. Si atunci sa aruncam si mai multe cuvinte. In viziunea mea fiecare persoana nu ar trebui sa foloseasca unele cuvinte pentru ca nu au nimic in comun cu ele. M-ar scuti de multi nervi si as economisi timp.
Fri Nov 26, 2004 8:42 pm
O zi palida si rece. In care am gandit, m-am enervat, m-am temut si am ras in un final. Nu-mi place senzatia care o am cand mi se pare ca stiu ce gandeste cel de langa mine. Cand pot intui gesturi. Cand emotiile se imbina cu ale mele. Mi-e frica ca se va rani de golul care il simt atat de ascutit in mine. Si va rani la randul ei. Apoi am ajuns acasa sa citesc forumul. Si m-am enervat. De prostia cuiva. A cui ? Parerile sunt impartite. Dar a trecut repede in fata unei temeri ca voi pierde pe cineva drag pentru totdeauna. Un sentiment de disperare profunda mi-a strabatut trupul. Nu puteam gandi, tot se rotea in capul meu, cuvintele se aruncau pierdute pe clape. Am castigat dreptul sa duc lupta pentru prietenie. Nu stiu daca a fost un tipat de atentie din partea ei sau chiar vorbea serios, zilele urmatoare imi vor dezvalui secretul. Apoi m-am intors la forum si am ras dandu-mi seama de propria neghiobie. Cum de am uitat asa ceva ? Totul se rezuma la lupta pentru ultimul cuvant. Si zau ca nu ma interesa. Am palit cand am vazut cum ne chinuiam sa stabilim a cui e vina. Oare se poate stabili asta vreodata fara un arbitru neutru ? Asa ca l-am lasat sa repete ce am zis eu si sa-si puna coroana nevazuta pe cap. Nici nu stiu ce mi-a venit. Soarta m-a facut sa inteleg ca nu trebuie sa neglijez nici pentru o secunda persoanele care cred in mine. Totul se rezuma in aparenta la cuvinte. Dar acum stiu mai bine. Vreau sa pot oferi lumii iubirea care mi-a oferit-o ea mie. Ca sa nu se mai poata indoi niciodata de mine.
Fri Dec 17, 2004 9:16 pm
Mi s-a terminat jurnalul si sunt prea racit sa ma duc sa caut altul… of doamne de cat timp nu am mai scris aici ceva concret pentru felul cum ma simt… ceva care chiar sa fie o lumina in perceptia mea… Pentru mine au fost 200 de foi de atunci…
Azi a fost o zi frumoasa si lunga. Dimineata am fost la scoala dar m-am plictisit numai la gand asa ca am plecat dupa jumatate de ora la liceul Cosbuc la serbarea lor, unde Melina si-a prezentat cartea. A fost frumos si uitandu-ma la chipurile liceenilor din jur mi-a fost dor de Sava… si de zambetele si de linistea care domnea imprejurul meu atunci. Mi-a dat si cartea ei cu autograf. Ati mirosit vreodata o carte inainte s-o cititi ? Eu fac asta de fiecare data. Ar fi tare sa recunosc in o buna zi unele carti dupa miros.
Apoi am plecat acasa. Mi-am refacut stocul de batiste curate si am plecat din nou. Sa caut o privire verde si blanda. Care sa ma alinte ca sunt bolnav, sa ma sarute si sa ma tina in brate. Am stat 4 ore band cani de vin fiert si impartind tacerea si binele de a fi in bratele cuiva. Am inchis ochii si m-am simtit fericit. Acum sunt acasa si stau infofolit ca sa imi revin din raceala. Astept sa faca mama lapte fierbinte cu ou pentru gatul meu ragusit si apoi sa stau si sa ma bucur de muzica si senzatie. Sunt cald … si nu e numai de la febra.
Fri Dec 24, 2004 8:17 pm
A venit Craciunul… iar eu ma simt amar si gol. Mi-e greata de multe. Azi imi venea sa zbier in mijlocului magazinului. Pur si simplu m-am oprit fix in mijloc, ma uitam fix la Andreea si interiorul meu tipa. Iar ea a inteles total altceva si m-a sarutat. Pur si simplu idiot. Nici nu stiu ce m-a tinut acolo. Stiu ca am momente de nebunie pe aproape nimeni nu le intelege. Dar… pur si simplu nu eram in multime in momentul ala ci faceam parte din ea. Ma simteam sorbit in timp ce eram tras discret de ea cu caciula ei de Mos Craciun. Pur si simplu simteam cum fata imi amortea si simteam nevoia sa inchid ochii si sa ma inchipui oriunde altundeva. Sa se intample orice altceva. Zilele trecute am citit o pagina de jurnal care o puteam urmari cu degetul pe propriul meu jurnal. I-am urat multa grija si noroc in gand dupa care m-am simtit cald si bine pentru ca cineva se teme in un fel atat de apropiat mie. As vrea sa pot face mai mult pentru acea persoana dar nu stiu cum si calea descoperirii e anevoiasa. Acum… stiu in linii mari ce va urma… si gandul asta ma sufoca la randul lui…
Tue Dec 28, 2004 8:30 pm
M-am intors intr-un loc care il cunosc bine… o situatie care s-a repetat atat de des in ultimii ani incat nici nu ma mai mira furia interioara, neputinta in fata acestei realitati. Nu vreau sa-mi mai ofere cuvinte. Nu am nevoie de ele. Nu le-am cerut. Si in nici un caz pe alea. Nu vreau sa fiu declarat deodata atat de responsabil pentru felul in care se simte, sa conteze atat de mult reactiile mele. Pentru ca atunci tot ce pot sa fac ca sa nu ranesc e sa imbrac o masca pe care o va iubi si mai mult, si apoi voi ajunge dezgustat de zaharul din aer si voi pleca fara explicatie. Nu e vorba ca nu pot dar nu asta vreau acum… fara promisiuni, doar realitatea si palpabilul de a fi acolo cand e nevoie de tine. Nu simt nevoia sa fac marturisiri nimanui, vreau doar sa am o siguranta simpla, si sincera. Dar fara sa ma simt impovarat de priviri pline de intelesuri, de legaturi care ma trag inspre o alta lume. Si mai ales o lume care nu este deloc apropiat de ce ma defineste, de ce vreau sa vad. Perceptia mea pe ziua de azi… nu vreau sa trag inspre mine…
Wed Jan 05, 2005 5:01 pm
Sunt in mare… in o mare de ganduri. Nu-mi cunosc pasii, dar in aceste clipe nu la pasii mei ma gandesc. Nu mai vreau sa greseasca. Vreau sa evolueze din mine, sa fie persoana care simt eu ca se ascunde in spatele culorilor si viselor, frustrarilor si esecurilor, temerilor si sinceritatii. In un fel acum traiesc metamorfozarea lumii lipsita de spatiu si timp pe care o doresc pentru toti. O lume sincera in emotii. La o scara mica si subiectiva. Iar cei care o vor privi din afara se vor indigna. Dar eu voi zambi, pentru ca nu imi pasa. Dupa mult timp ce vreau si ce trebuie se imbina un mod frumos. Si-mi voi termina gandul.
Fri Jan 21, 2005 7:43 pm
Ma doare capul… am stat in frig fara caciula… cine a zis ca parul lung te apara cat de cat de frig ? Si de ce l-am ascultat ? Ati privit vreodata un sms ce forma perfecta imbraca ? Nu tu teama de privirea descumpanita sau ingrijorata, fara balbaieli, si toata substanta mesajului se gaseste in 160 de caractere. Uneori chiar si in mai putin de 10 caractere. Imi vine sa incerc sa scriu mailuri si sa le impart cu imaginatia in bucatele mici, care sa aiba la randul lor sens. Si sa ofere ce si-au propus, exact ceea ce simt eu. Ma irosesc in cuvinte cand nu trebuie si tac cand trebuie sa fiu eu…
Sun Feb 06, 2005 10:47 pm
Warning: Ce urmeaza in acest post s-ar putea sa nu aiba sens… de fapt nu are prea mult nici in capul meu… dar e un post cu o cifra rotunda asa ca imi permit si eu sa aberez… e un copy-paste complex Laughing
It’s incredible that someone so unforgettable thinks that I am unforgettable, too. NU VREAU SA MA ENERVEZ !!!!! DE CE NU INTELEGI ASTA ?!?!?!?! Calcam pamantul ce iubeste… lucru posibil doar pe pe forum deoarece in viata reala nu stie sa inoate - ce rusine.
- Ascultam Vama Veche la o pereche de casti.
Daca vreti sa vedeti stele, planete si constelatii cautati programul Celestia pe net. S-a invatat sa urasca pastilele si cand a inghitit-o parca i-a ramas undeva in gat, special ca sa nu-l vindece. Si acum, cand cu ultimii bani ma hotararasc sa ma sinucid, vii tu si-mi bei otrava ! J’aime, et je veux pâlir; j’aime, et je veux souffrir… Nu sunt provincial, dar sunt nou si sunt curios sa va cunosc… You know, live and stuff… count me in!
- Ioane, daca-i baiat cum o sa-i zicem?
Un baiat si o fata pot fi doar prieteni, dar la un moment dat se pot indragosti. Poate fi doar ceva temporar, poate fi momentul gresit, poate fi prea tarziu, poate fi pentru totdeauna. Noroc cu sefa care m-a plmbat peste tot ca vrea sa-si ia calculator…. omule de paie! Ma enerveaza ca azi am auzit “Love is strong” la radio… cat de stupid! Si-mi place melodia aia! If I need some of your love again give me more than I can stand.
- O ranga!! Tipa sootul cu glasul sugrumat?Ce are? spuneti-mi si mie.
Privea totul altfel. Acum rasetele aveau voci, cuvintele aveau si chip, iar sentimentele aveau stapan. Cred ca s-a facut o cheta de zambete si am primit si eu unul… Suntem si noi oameni, si ca toti oamenii, parasim sedintele. Ce este mic, alb, cu aripioare si suge sangele oamenilor? Hmmmm, aberez cam mult… Mdea… uite o cioara ! Tot ce iti doresti sa ti se implineasca. Si sa iti doresti cat mai multe ! Ala n-a iesit… trageti voi concluzia ! You are invited to take advantage of the chambermaid. Rolling Stones… rock!
- Stii, as vrea sa redau plaja asta pinguinilor regali !
Vreau sa pot da inapoi lumii dragostea pe care mi-a dat-o ea mie…
- Si cum, mai, numai asta iti place la mine?
Hai ca ai primit un vot… errr sau te-ai votat tu ? Me just happy cows can’t fly! Vreau o idee geniala, vreau calul ala verde de pe perete, vreau ca oamenii sa nu se teama sa viseze… Sunt fericit ca am primit ditamai caietul… hmm capse…. Inima-mi urla sa nu mai citesc/ E mult prea tirziu nu pot sa ma opresc… Totul este o masca, pana si smileyul idiot care l-am bagat mai sus… Mecatronica buey kindere ! splitting_headache@myhead.au… Vreau sa pot sa iau o persoana de mana, sa o pun pe un scaun, si sa ma asculte vreo 60 de ore cat ii spun eu toate pasurile mele… nu ne oprim din zambit pentru ca imbatranim, ci imbatranim pentru ca nu mai zambim… Even if you’re not with me I’m with you…
- Gata! nu mai e interesant!
It’s true… I got words for you…”Iubirea este o bola mintala grava”Platon Nameless here for evermore.
- La ce varsta barbatul este considerat major si poate sa faca ce vrea?
- Nu shtim ce sa va raspundem. Nimeni nu a apucat aceasta varsta!
Am scris de mult ca vin… si am mai scris si azi… si mai scriu si aici ! Vin ! Ma enerveaza maica-mea. Sear me III Pipai scaunul de sub mine… feels like home. Respir aerul… gretos ca de Bucuresti. Nope. I’m not there.
P.S.: How very “bagator in seama” of me ! Ocupatia mea tovarasi… e natura ! Umana. Eu sunt tipul haios… deci mor ultimul sau scap prin o minune dupa ce toti cred ca am murit… Cata gratie in exprimare, ce forme delicate imbraca cuvintele, cu ce vorbe dulci ii ademeneste incoace… Take another piece of my heart…. and make a brand new start. Cred ca mi-ar placea sa tip… sau poate ca nu… ba nu, mi-ar place sa tip ! Ii multumesc Stephaniei ca m-a ascultat…
- De ce pamantul e mai aproape decat cerul ?
Te-ai nascut in 85 ca sa anunti venirea generatiei 84. Caram mobila, scoteam var de pe pereti zilele astea…. cu voia dumneavoastra, stiu sa savurez o cearta buna… Can you show me where it hurts ? De ce floarea-soarelui se intoarce dupa soare? Ii tot cere o tigara… De ce privesc cu ochii astia goi ? Citesc carti din copilarie… multe… Who wants to live forever? Who dares to love forever ? Nu, acesti oameni au murit izbindu-se cu capul de zid incercand sa inteleaga femeile… De data asta Benjamin consimti sa-si calce regula si-i citi cu voce tare ce scria pe perete:
- La cat la nea Iancu ?
Multumim celor care au participat la gloriosul eveniment… Perceptia mea nu e de ajuns. Nici eu nu mai vin. Motive personale. Sentimentul a fost sfasietor… I am empty. Le multumesc gurilor dadatoare de zambet. Nu suna deloc absurd, pentru ca e un termen specializat. Sa ne jucam de-a cuvantul… Penala cronica ! In disguise as no one knows Nu-mi place marea… dar imi place ce face cu hainele tale… Andreea nu e pe aici… restul ii stiti. Vreau sa incapa pe o pagina tot ce vreau eu…
- Hmmm… asta imediat ce ma prind cum scot redirectul din fisierele alea nenonorcite !!!
Ma da rescriind chestia asta mi-am dat seama de ceva… floyd n-a zis nici pis ! Si vaca a plecat inainte sa ajunga floyd, da ? Si da, chiar nu aveam ce face azi dimineata. Adica vrei sa spui ca nu a fost destul de subtil ? Si nu mai scrieti in Arhiva !!! Nu accept compromisuri.
- Hai ma nu poti sa faci fata la 5 zile amarate de iarna ?
Sunt in mare… in o mare de ganduri… trebuie s-o ai/ s-o ai tu / trebuie s-o dai… 22 de elefanti, se leganau pe o panza de paianjan…Dar in cazul asta e metafora unei reforme sau a unei afirmari existentiale paremi-se. Plutesc in aer, undeva intre cer si pamant. Azi nu pot sa-mi ascund gandurile. Asa ma entuziasmez eu cand sunt fericit. Multumesc Catalina.
- Pana am scris-o eu a plecat lumea…
Si cam asta ar fi… ne-om vedea si maine… tineti-mi pumnii la ELTH…
Mar 15, 2005 8:42 am
Azi m-am trezit la 6 aiurea, abia mai tarziu mi-am dat seama ca am ore de la 10. In fine, nu ma deranjeaza, si asa vad ca ma simt mai bine fata de ieri si am timp sa ma trezesc bine de tot inainte sa plec la scoala. Azi e o zi mica pentru mine, importanta pentru Catalina. Si sper sa faca bine, pentru ca merita sansa asta. Eu imi pierd timpul cu chestii marunte ca invatatul (ma apuca numai la inceput de scoala, estimez eu ca mai am vreo 2 saptamani si imi trece), cititul si uitatul in oglinda. Eu zic ca sunt narcisist, altii zic ca pur si simplu ma intereseaza cum sunt vazut de altii, ca doar narcisismul inseamna sa te iubesti pe tine insuti. Eu prefer sa zic ca sunt narcisist in loc sa zic ca ma simt pur si simplu inhibat cand sunt ciufulit, ca ma simt mai des complexat decat motivat de propria mea imagine. Ehm, cat timp exista elastice sa-mi prind parul problema se simplifica cat de cat.
Nu am timp de pierdut, desi eu imi aloc timpul. In fata calculatorului gasesc mereu ceva de facut, ceva de imaginat, ceva de schimbat. Am inceput trei carti si le citesc in functie de stare. Si seara ma vad cu Catalina care sta parca tot mai departe. Sau ma grabesc eu sa o vad. totul e relativ doar. Culmea lenei de dimineata… sa pui mobilul sa cante Hey You ca sa nu te apleci sa deshizi boxele de la calculator. Mneata. Ma duc sa mananc.
Sun Mar 27, 2005 2:53 pm
Ma seaca Yahoo messengerul. Sunt si eu obosit si plictisit si el imi da eroare. Am reinstalat si rasinstalat si degaba. Am incercat de toate ca sa-l fac sa mearga. Am instalat chiar si Trilian doar-doar l-oi convinge. Dar ala nu reusea sa se conecteze. Si tocmai cand eram gata sa renunt si sa intru in Linux sa incerc si acolo mai apas o data pe iconita, si deodata a inceput sa mearga. Minune. Minunea lui peste. Dar ma face sa zambesc. E aproape incredibil ca cele mai mare probleme din ultima perioada sunt Yahoo Messenger si un CD prost cu Linux. Nici nu stiu unde e partea aia din mine care diseca fiecare gand pana la nebunie. Firul acum e facut sa fie despicat in 4 si nu mai mult…
Ieri vorbeam cu Ina si am avut o revelatie, poate ciudata si stupida. She is actually a friend. Nu e doar o colega. Chiar ne intelegem si chiar discutam si ne ascultam. Explicatia greselii mele consta in generalizarea relatiei mele cu restul colegilor. Sper ca ii e bine. Tot zilele trecute ma gandeam ca trebuie sa caut o fosta colega de liceu care e acum la psihologie ca sa ma ajute la Psihologie Educationala cu material. Si nu raspundea nimeni la ea acasa. Dar ca prin minune, cateva zile mai tarziu coincidenta a facut sa apara o fereastra de add new friend. Ma cauta un chichibambus. Laughing Misto cuvant nu am ce zice. Partea cea mai misto a venit cand am aflat ca ea ma cauta ca sa o ajut si eu pe ea la un site pentru studenti. Proiectul e chiar complex si ma incanta, pentru ca de cand de la revista politehnicii nu se mai aude nimic vreau sa fac si eu ceva util si care sa fie vazut. Si sansele ma cauta pe mine.
Azi ma simt un norocos, din absolut toate punctele de vedere. Asa am fost mereu, dar in unele momente cand a disparut norocul am crezut ca sacul a ajuns la fund si va trebuie sa lupt din greu pentru fiecare sansa in parte. Dar ele vin cum, cand si cat trebe. Sunt pe un val mic dar al meu. M’neata!
Sun May 01, 2005 8:13 am
Soarele pare atat de banal fata de lumina care se imprastia in manunchiuri aseara… m-a cuprins o stare de bine, de innoire. Multi ar zice ca educatia mea imi creeaza aceasta stare, si in parte asa e, dar nu e numai atat. Eu v-as intreba… v-ati uitat aseara la multimea de lume iesita din casa ? Asa-i ca stiati cumva unde merg toti ? Ca fata de alte seri totul avea un freamat lin si uniform, de la oameni pana la adierea vantului in frunzele copacilor ? Ati vazut diferente intre serile innabusite in imagini de televizor si cele de acum pline de forfota prin casa ? De fapt ati vazut forfota pregatirii ? Multumirea de pe fata celui care simte ca s-a pregatit cu tot ce se cuvine pentru acest moment ? Ati vazut ca majoritatea mergeau in grupuri, toti apartinand si de altii ? In multimile din jurul bisericilor nu mai erau oi pierdute. Erau doar turmele lui Dumnzeu luand un strop din puterea lui acasa. Pe mine asta ma uimeste, puterea revarsata in acel moment din oameni, puterea numita speranta, arzand in capat de lumanari. Daca are origini divine sau e aprinsa de preot cu bricheta… oare conteaza ? Efectul este imens si dadator de putere si viata.
In timp ce ma intorceam lumina din palmele mele a trezit multe amintiri in mine. Mi-am adus aminte cum ma luptam cand eram mic sa aduc lumanarea fara sa se stinga, oprindu-ma la cea mai mica pala de vant, incruntandu-ma, alimentand-o cu gandurile mele de o aduce in casa. Ce fericire era sa-i spun bunicii ca mie nu mi s-a stins niciodata… si apoi sa ma sui cu coatele pe chiuveta si sa privesc lumanarile cum se topesc, in imaginatia mea ele amestecandu-si forta cu locuinta. Si apoi ramanea candela care ne pazea somnul mie si verisorilor mei dupa ce ne povesteam vrute si nevrute. Mi-am adus aminte si cum lumea se temea sa nu fie cate vreun nerabdator care sa-si aprinda lumanarea cu bricheta si sa nu cumva sa nu ia lumina de aia buna…
Acum la sfarsit, dimineata, cand veneam spre casa, ma uitam ce gol este peste tot. Si mi-am adus aminte cum am intrebat un preot cand eram mic de ce nu mutam sarbatorile cumva sa fie Pastele si revelionul in aceeasi zi, ca de fapt Pastele este cu adevarat momentul de innoire a sufletului. Tin minte cum m-a mangaiat, si a spus cu voce putin mai puternica, cat sa ma faca pe mine mandru ca poate va auzi si altcineva, ca sunt un baiat foarte destept pentru ca mi-am dat singur seama de asta. Raspunsul nu-l avea nici el, sau ma rog, unul in afara de cel logic, cel putin cam neconvingator pentru un copil. Fie ca aceste sarbatori sa va aduca aminte de tot ce e frumos in voi, de ce puteti darui, sa va ofere forta sa va puteti indeplini visurile. Si daca se termina dupa un timp nu-i nimc, invie si la anul, cum glumea bunicul. HRISTOS A INVIAT !
Fri Jun 10, 2005 11:03 am
Am un somn nebun… ieri imi promisesem ca nu mai stau pe net si invat… dar pana la urma am lasat Ym deschis si m-am umplut iar de ferestre. Ieri am vorbit cu 23 oameni… stand in casa. Si invatand cica. Azi sper sa am mai mult succes. Si sa nu primesc vreun telefon cu “hai pe la…”. Sper sa rezist daca primesc telefonul. Si am mai descoperit o chestie ciudata … am inceput sa am oameni pe care ma descarc numai pe anumite teme. Orice iesire din tipar mi se pare dubioasa, aproape anormala. O da, si nu o mai vad pe Ina de 4 ori pe saptamana la scoala. I miss the little bugger. Ma sufoc in tipare… dimineata ma trezesc si intru pe mail, forumuri, apoi ies “putin” pe afara, si cand ma intorc invat. Apoi iar net. Si noaptea ma apuc sa scriu in jurnal. Nu mai am lipici si nici pix rosu, asa ca jurnalul arata mult prea normal… m-am apucat sa desenez intamplarile… am pierdut din antrenament… si normal ca am stat jumate de ora sa-mi fac mie freza cum trebuie. E haios sa fii desen animat.
