————————————————————————————–
Si totusi, din atatea, de ce tocmai acestui punct ? Tot astept sa trec peste. In un fel zilele astea mi-a fost mai bine. Am chinuit. Sadism. Tot in perioada asta am facut cateva alegeri in mod evident gresite. Si am avut si o decizie buna dar din un motiv gresit. Erau si motivele corecte pe undeva pe acolo, dar nu ma deranjau. Oricum a fost ceva atat de spontan si de eliberator… Acum macar sunt mai linistit. Stiu ca nu ar trebui in nici un caz sa-i spun, dar gandul isi face aparitia cand ne vedem. Aseara am fost in b52 si am vazut-o si pe Andreea. Cu un tip foarte suparat pe viata dupa cum arata. Am incercat sa ma ascund de ea si in acelasi timp sa-i studiez putin. Imi place sa fac asta. In un final m-a vazut si mi-a aruncat peste capetele celorlalti un salut tuguiat. I-am raspuns cu o plecaciune de zambet. Ultima oara a tipat la mine. Se pare ca intre timp i-a mai trecut.
Am plecat pe la 3 din b52. Ca de obicei nu mi-am gasit ritmul. Nu stiu de ce ma mai chinui. Nu e o lipsa, e mai mult dezinteres din partea mea. Dar raman la ideea cu exercitiul vietii. Trebuie facut. Nu mi-era somn iar aerul de afara mi-a facut o pofta nebuna de plmbat. Am inceput sa merg pe jos si-mi aduceam aminte diverse evenimente mai mult sau mai putin marcante din viata mea. Momentele frumoase de pe ruta lui178. :) Am tinut-o in un zambet pana la gara, unde deodata am remarcat un capac de gura de canal scos, iar itindu-se la gura canalului un cap de om, culcat pe niste haine. Un aurolac care se incalzea in aburul din canal si incerca totusi sa respire in lumea viselor. L-am privit ca pe o curiozitate, fara sa observ ca la cativa zeci de metri mai incolo erau doi insi care se agitau. Cand am ajuns langa ei unul m-a oprit cu o mana pe umar si m-a intrebat pe un ton taios cat este ceasul. Pe celalalt l-am vazut cu coada ochiului cum arunca priviri ingrijorate in jur. Amandoi sfrijiti, cu fete galbene de foame si frig. I-am raspuns ca atunci cand am plecat de acasa era 3:30, deci acum ar trebui sa fie 3:40-45. Trebuia sa fiu linisit, si raspunsul chiar l-a zapacit. M-a masurat lung din cap pana in picioare si m-a intrebat unde merg. I-am spus ca ma duc la prietena sa-mi recuperez mobilul. El a sscos un ranjet spre celalalt, care deja devenise total dezinteresat de conversatie si-si facea treaba pe marginea trotuarului. M-a intrebat daca am o tigara, la care celalt si-a ciulit si el urechile. I-am spus ca nu, ca am si eu nevoie sa imprumut cateva de la prietena mea cand ajung. Amandoi s-au molesit simultan. Si-a luat mana de pe umarul meu, impingandu-ma mai departe pe drumul meu. M-a strigat dupa ce am mai facut vreo 20 de metri sa ma intrebe daca prietena mea nu are vreo colega de camera buna. Am zambit si i-am zis ca sta cu fratele ei. Mi-a facut un semn in scarba sa plec si mi-am continuat drumul. Le-as fi dat niste bani, dar toti banii erau in un singur loc si aveam suficienti incat sa merit o bataie buna. Am terminat drumul fara alte incidente, cand am ajuns acasa am verificat ceasul. 3:45. Am facut drumul mai repede decat am crezut. Si i-am mintit pe cei doi. Dar la cata abureala le-am zis mai conteaza ca am gresit ora ?
Nu mi-era somn, aerul rece imi patrunsese toata pielea. Am verificat caietul care tocmai mi-a devenit jurnal, mi-am asezat pixurile si am scris vreo 2 ore. In un final m-am culcat imbratisat de caldura moale ce se cheama plapuma. Ieri am avut ce sa fac. Azi lipsesc materialele asa ca stau mai mult degeaba. Netul fluctueaza in draci. Iar eu am chef de o inghetata. Undeva pe ruta lui 178.
