Before I forget

————————————————————————————–Azi chiar am avut toata ziua niste ochi foarte mari… am remarcat de dimineata si in un final mi s-a aruncat un vers… si eu am completat apoi cu al doilea… al treilea nu putea fi rostit cu acei ochi indreptati spre mine… de ce tocmai Pink floyd… nu stiu, coincidenta ? Nu stiu nici ce-i cu poza asta. Tot in stanga… cat de arghezian. Arat bizar in ea, dar imi place. Oare asa aratam si azi? In poza asta chiar eram fericit, scapasem de o dubla pacoste si ma invaluisem in un necunoscut pe care nici acum nu ma grabesc sa-l cunosc. In schimb azi am ras fals, pentru ca nu eram in largul meu, si totusi ma doare gura. Adrift in a world of my own. Asteptam niste treaba pentru revista… tot nu a ajuns, la fel de bine, azi trebuia sa-mi fac putina ordine in… tot. Normal ca nu am rezolvat nimic. Dar macar nu stau. Gandurile imi alearga in continuu… in multe directii. Si s-au amuzat putin aseara la un contrast bizar… de doua ori teama de nedreptate… odata ca nu trebuie oferita prea multa… si de astalalalta parte teama de a oferi prea putin. Si s-au amuzat si azi cand prin ochii mei mari vedeau cum teatrul meu totusi a lovit unde trebuie. Acum caut sa-mi fac tema la arhitectura calculatoarelor, si caut TTL-uri, Schottky something si alte prostii. Astia nu stiu ca unii nu au invatat nimica la SCD ? In fine… am gasit ceva interesant, nu are legatura din pacate… dar nu-mi place sa caut teorie. Si am inceput sa scriu niste articole. Deoamdata they suck. Am o saptamana sa le fac sa arate bine. Beam me up Schottky !

————————————————————————————-Titlu pus de dragul incolacirii. Nu am somn… doar un soi de ratacire… suntem cu totii bolnavi… asa canta Ada, si… cu totii le avem, mai ales din cele care sub cutit si microscop nu se arata, multe sufocante, multe transmisibile si mai ales multe la comun… desi o neg, uneori cred ca am o astfel de boala care ma tine treaz… e complicat sa-ti dai seama, mai ales cand te indrepti in cealalta directie, la fiecare se manifesta altfel… unii se simt atrasi de ganduri izbite si amestecate, cu simbolistica puternica, proprie si indescifrabila, unii se ghemuiesc in jurul venelor arse de prea multa otrava a gandurilor, iar altii digera incet pulsul facut de trecerea unei gauri sub forma de om, lasandu-si gandurile sa se scurga prin ea, fenomen intalnit mai ales la cei care au citit de prea multe ori Dune… Poate e o greseala si o nedrepetate ca ascund asta. Poate ar trebui si eu sa ma tem. Si totusi… e usor sa te lasi in voia unui val cand nu simti directie… ca o meduza… se lasa usor condusa, ii e indiferent daca ramane sau fuge si vrea sa se joace in curenti, cat sa simta ca e vie, cat sa pastreze miscarea comuna tuturor… un fel de gimnastica, un exercitiu al vietii… si doamne… cat de mult ma obsedeaza cifra 7… coincidente… de doua feluri… numaratori de ploi din doi in doi… uneori la iau pe cele pare, uneori pe cele impare… depinde daca e zi sau e noapte. Unele trezesc un zambet, celelalte trezesc un ranjet fortat. In rest ma ingrop in treburile mele… de meduza. Ce sa fac… cum sa fac ? Poate fiind ? Sau, poate nefiind ? Tristete. Damn it.

————————————————————————————-

Si asa ziceam azi ca nu am mai ascultat Tapinarii de cand m-am certat cu Tanase. Chiar mi-era nitel dor. Ok… stiu ca nu e o poza foarte buna. Probabil de aia am si umblat nitel la ea. Ca nu am umblat suficient… shut up :P Am stors cat mai mult din culoare, nu-mi place cum arat colorat. Mi-e dor de frigul din Iasi. Si ma lupt sa copiez inregistrarea de la concertul lui Chilian de la Stuf. Si de momentul ala mi-e dor. Am nevoie de inspiratie. In multe domenii. Domeniile variind de la unele in care lumea vrea sa aiba inspiratie pana la domeniile in care lumea nu ar spune niciodata ca vrea insipratie. Am o stare deosebita azi, si as vrea sa schimb cate ceva pe ici si colo. Si sa stiu mai mult, tot mai mult. Stiu ca des imi aleg aiurea rolul dar sper sa ma descurc. Inainte sa ma tem. Nu elimin posibilitatea asta. In rest… nu stiu… un mic semn giratoriu care ma streseaza putin. EOF

Cuvantul asta m-a urmarit toata ziua de ieri. Ma simt ca tipul pe care l-am vazut la karaoke in Coyote care canta “It’s now or never” mereu cu un vers in urma fata de ce era afisat pe ecran. Daca te uiti pe ecran te zapacesti, tii cu el, ai impresia ca uneori se grabeste sa ajunga textul de pe ecran… pe el nu-l deranjeaza. El canta asa si sare ultimul vers. Oricum canta frumos. Eu nu as putea fi asa. Eu daca ma stiu cu un pas in urma ma zapacesc, ma reped, trag cu dintii, cu unghiile si ajung. In general imi iese. Sunt prea incapatanat ca sa nu-mi iasa. Acum nu stiu ce pofteste mintea mea, nu stiu trenul pe care l-am pierdut. Dar stiu ce tren nu o sa pierd.

Maine plec la Iasi si sper sa recuperez ceva neuroni. Trebuia sa plec azi dar sunt cam racit. Mi-e dor de aerul de acolo, de parcuri, de oameni, de tot… Iasiul pentru mine e o stare. Mereu mi-am incarcat bateriile cat am stat acolo. Sper ca nici data asta sa nu faca exceptie. Am nevoie, sunt multe lucruri in Bucuresti pentru care am nevoie de aceasta energie. Si am un gol care trebuie reinventat ca spatiu locativ. Daca nici acolo… nu stiu unde. Unele chestii pe care trebuie sa le fac pe acolo nu o sa-mi placa. Dar am si ceva ocupatii mai inteligente cat sunt acolo. Trebuie sa scriu un articol pentru revista, sa termin cartile pe care le-am primit de ziua mea (le-am inceput pe toate, nu am terminat nici una), sa scriu cumva manualul pentru site-ul eyf….

Am renuntat la Enjoy Your Future. M-a enervat ca singura care a inteles ceva a fost Catalina,  fosta sefa, dar m-a acuzat de tradare. Chiar sufera pentru ca plec. Are dreptate, mi-e mai usor sa renunt, dar chiar nu mai cred ca vor reusi, si eu nu vreau sa trag, nu cred ca stiu de unde sa apuc. Ei nu lucreaza la radacini, ci doar viseaza sa-si faca ramuri. Si tare mi-e sa nu cada in ridicol. M-am controlat si nu am injurat-o pe Alina (in afara de putin in engleza dar care nu prea se pune, puteam mult mai mult). Deci sunt fara ocupatie. Ma rog, in afara de facultate :) Nu duc lipsa de idei, deci nu ma ingrijorez. Dar m-au intristat gandurile Catalinei pentru ca tin foarte mult la parerea ei. Si la ea. Sper sa mai putem vorbi. E mult prea deosebita ca sa scape cu una cu doua de mine. Poate daca imi spunea anumite chestii care mi le-a spus azi mai inainte nu renuntam… dar e prea tarziu. Si doar asta e laitmotivul zilei. Asa ca fug…

De EYF, de grupuletul maniac, de scoala, de g4k, de mouseul meu obosit, de forumuri, de patul meu, de lista de yahoo… si chiar si de o anumita ecuatie alunecoasa si cam neserioasa. Ma asteapta un drum de 8 ore… Mai vorbim luni, poate putin si pe parcurs.

Strain de mine. Zilele astea sunt spectatorul propriilor mele fapte. Nimic nu ma oboseste, nu ma intarata, nu ma arde. Pur si simplu exist. Si-mi admir existenta de pe locul de vizavi.

Ieri mergeam cu metroul si ma gandeam cum faceam acelasi drum mai demult. Si cum stateam fix pe acel scaun. Nu ar fi frumos daca am sti din timp anumite intamplari din viata ? Doar atat cat sa facem alegerile la momentul potrivit, cand s-ar fi potrivit mai bine in existenta mea si a ei, sa ne salvam de anumite situatii, sa trecem mai repede in alte momente bune ? Cum ar fi fost la acea vreme sa ma hotarasc in o zi sa mai merg o statie, sa bat la usa unei persoane inca necunoscute mie si sa-i spun “Buna, am sosit mai devreme pentru ca trebuie sa-ti descopar parfumul acum. Pentru ca acum nu sunt gol.” Un mesaj m-a trezit la realitate. M-am asezat in metrou prost. Am ras de nesabuinta mea in timp ce traversam pe toata lungimea peronul. Si oricum nu ar fi mers ideea mea, abia acum s-a mutat acolo. Joc de imaginatie…  Totul de dragul unor coincidente. Poate totusi e prea mult.

Idei… idei ascunse sau chiar in fata ochilor. Unele in jurul urechilor. Uneori chiar muzica. Otrava care alearga prin minte, otrava pentru unele ganduri care ar trebui in fapt sa existe indiferent de situatie, de incompatibilitatea coincidentei sau repetitiei. Nici eu nu mai stiu cu care ma confrunt. Dar aici pot sa dau vina pe altii. Exista lupte cu exteriorul si lupte cu interiorul. Si culmea este ca in lupta cu exteriorul curge sange din noi. Ce curge in noi cand ne lasam invinsi ? Tind sa cred ca nimic. Nu atat timp cat nu ne deschidem. Cat nu sorbim si mai ales cat nu ne lasam sorbiti. Desi… doua palnii incarcand sa se inghita una pe cealalta… poate nici asta nu e o solutie.

Aberez criptic… si tocmai mi s-a stricat mouseul. Merge doar in sus si in jos… nu merge sa-l repar… deci de-al dracului ma duc sa ii stresez pe astia. Cum vine asta ? Il am de-o luna. Si am garantie 3 ani pentru el. >:) Folosesc mouseul vechi (si vreau sa spun vechi, are 12 ani), fara carcasa, pentru ca altfel nu ii merg butoanele. Ce situatie perfect stupida…