Before I forget

Of ce-mi place vremea asta, umbra care se lasa incet peste intreaga mea lume, vantul care-mi rascoleste fata. A inceput anotimpul meu.

Mi-am luat DVD writer… deja am scris 4 DVD-uri… maine ma intalnesc cu Ina, fac probleme pentru G4K, ma intalnesc cu ei si poate ma mai intalnesc si cu Diana, Oana & co. Cand o sa mai am timp pentru jucaria mea ? Vreau sa fac ordine in calculator. Pana acum am eliberat destul, si acum trebuie sa incep sa mut de colo colo. Acusi scap de G4K si trebuie sa fac loc altor proiecte. Singurul moment al zilei in care m-am enervat a fost cand Dinu a trimis newsletterul din August in loc de cel din Septembrie… si doar i l-am dat la pachet cu mailurile.

Aazi am suferit de un dor nebun dupa… dupa cineva despre care am scris putin in primul meu blog. Mdah… inca mi-e in minte… o sa-mi treaca. Doar a inceput toamna…

Foarte cretina ziua asta. Andreea NU vrea sa inteleaga o idee si pace. Maria NU a ripostat asa cum speram la unele faze desi daca as avut reactie NU as fi fost avantajat. Pur si simplu vroiam sa reactioneze. NU vroiam sa taca malc, aveam chef de o zi in care sa NU scap cu acele comentarii. NU e masochism,NU e sadism,  e NUmai un mod de a simti undeva o oarecare influenta. Si NU am mai stat cand trebuia sa povestesc ceva si am ajuns acasa. Unde am vazut ca newsletterul  NU a fost trimis, desi de la mine de pe calculator NU pot sa-l trimit din motive pur tehnice. Si desi NU mai am chef sa-l modific cum m-a rugat Diana, NU am nici de ce pentru ca NU stiu daca Alina a vobit cu DiNU. Eu NU mai vreau sa vorbesc cu omul ala pentru ca m-a saturat sa ma rog de el si sa fiu politicos cu el cand se vede ca el este total dezinteresat. NU mai pot! See a pattern here ?  Astept o zi mai usoara… prea multe decizii proaste.

Chiar am fost foarte ocupat… gandurile altora mi-au umplut mintea pana  la exasperare, asa ca le-am zbierat nitel in fata si am plecat domol, dramatic, cum imi place mie… sadism. Mi-am stricat planurile pentru 24 si acum cam marai dar of… ma enervez cand e atat de usor sa ofer afectiune si nu conteaza cui… e un obicei prost, cu care vreau de ceva vreme incoace sa ma lupt, desi asa mi-as incalca propria filozofie asupra vietii. Care e…fuck like there’s no tomorrow… nu… glumesc… nu e asta dar mi-a placut cand mi-a spus cineva ca asta ar fi. De fapt am zambit si undeva in interior faceam ca toti dracii…Daca nu as avea rebeliunile astea fata de mine… mdah… atunci poate i-as da dreptate. Dar ele ma fac diferit, cel putin asa sper, asa trebuie. Ieri Diana venise cu o idee haioasa sa mergem la munte de ziua mea, dar Oana nu poate… trebuie sa port niste munca de convingere. Nu vreau sa recurg la alternativele obisnuite…

Dupa cum se vede si in poza, ascult foarte mult Traveling Wilburys. Nu-i ascult decat la ocazii “speciale” din astea. Am mai dezgropat si Greatful Dead, Pasarea Colibri… se completeaza reciproc si imi ofera un plus de liniste. Inca imi astept randul… la ceva. Stiu ca vine, dar vreau sa vina mai repede.

Ganduri repezite, aruncate de-a dreptul. Ce te faci cand poti sa intelegi prea mult, cand stii, cand auzi gandul celuilalt zdrobindu-si gaoacea inainte ca celalalt sa constientizeze ? Sau chiar mai rau, acea persoana nici macar nu stie ce gandeste, isi mascheaza gandurile de ea insasi, in un reflex involuntar de autoaparare, petrecut in interior, aparandu-se de samanta de suflet de sub carne… instinct provocat de altii mai barbari decat tine probabil. Si acum ochii aceia cred in alta lume, construita pe negarea amintirilor. Iar suflul discordiei e ascuns dupa o perdea. Nu ai cum sa nu pari arogant cand stii astfel de ganduri, nu poti sa le acuzi, nu poti sa le arati, trebuie lasate in pace ca sa se implineasca. Pentru ca altfel sunt ingropate si mai adanc. Pentru ca altfel nu ai confirmarea ca ce stii este adevarat. Ce poti sa faci ? Sa ramai cu gustul intepator al curiozitatii sau cu amaraciunea confirmarii ? Pentru ca asta devine dupa in timp, amaraciune. Vrei sa alergi,  vrei sa te zbati si deodata se naste o noua teama. Teama de a avea dreptate, fobia de a uniformiza orice gand omenesc, de percepere a lumii prin lacomia de emotie pe care o simti si tu. Si privesti neghina ei si ce ar trebui sa fie concretizarea ta ca pe ceva prea taios ca sa te poti juca. Exista deja o lupta in interiorul ei si ti-e teama sa nu faci rau. Si sa nu-ti bati joc de doua onomastici consecutive.