Before I forget

Scurt si la obiect…. oricine ai fi te urasc, ma ascund de tine, nu am chef sa te vad nu meriti nici macar sa citesti blogul. Dar totusi il scriu. Am obosit, am alergat zilele astea dupa niste idei, care acum nu mi se par asa de importante. Poate maine. Poate poimaine. Stiu ca o voi lua de la capat, si iar iti voi ameninta gandurile, campul vizual si chiar si libertatea. Depinde cine esti tu si cine voi fi eu atunci. Dar azi… azi ma scufund in libertatea mea, in libertatea mea de amortire, de liniste.

Azi nu vreau sa simt oameni ipocriti sau prosti sau incapatanati. La primul semn de asa ceva nu voi mai vorbi cu tine. Stiind asta vei fi bucuros cand ma vei pacali si nervos cand te voi intelege gresit, sau cand vei considera tu ca te-am inteles gresit. Insecta egoista ce esti. Nici nu  mai stii cand te minti, cand ii minti. Dar nu am chef azi de emotiile tale. Vocile din capul meu vor fi azi vocile mele si nu alti oameni, vei ricosa fara succes din mine. Azi e si ziua unui fost prieten, de care mi-e foarte, foarte dor… as fi avut chef de el. Dar degeaba… Nu am chef de nimeni…

Am primit inca un notice de la cineva ca m-o bagat in lista de la 360. Tot un “First L” adica unul care nu s-o deranjat sa-si completeze nici numele. Nu ca as avea garantia ca restul care ma au in lista ma citesc dar deja e stresant.

Azi am stat si am privit. Desi parca vroiam sa dau din gura. Dar nu am putut sa zic nimic. Nu aveam ce. Nu aveam chef. Doar amintiri, doar banalitati, prezentul ma intristeaza. Prezentul e prea cerebral, prea calculat.

Ochii mei insa au fost larg deschisi si am vazut un singur lucru, nesiguranta. In toti. De azi dimineata pana cand am coborat acum cateva minute din metrou. Nimeni nu a facut ce a vrut. Decat poate Collins. Care traieste fericirea cautarii fericirii. Cea mai puternica cunoscuta de om.

Ma intelegi ? Ma vezi ? Azi nu te inteleg cititorule.  Sau nu vreau sa te inteleg, vreau sa stau si sa te ignor, tu nu trebuie sa faci absolut nimic, nu ca te-ai omora cu facutul in ultima vreme. Eu doar sa banuiesc existenta ta si tu sa banuiesti sentimentele mele. Si sa devenim frustrati pana vom dori sa ne vedem din nou, si atunci sa o luam de la capat. Si asa nu am continuat niciodata lucrurile mai vechi. Tot incercam, si in o buna zi poate va iesi cum trebuie. Dar pana atunci sa nu crezi ca ai, sau ca eu vreau. Nu sunt asa. Doar analizez posibilitatea.

Ce zi tampita ! Azi trebuia sa ma duc si la g4k, dar trag chiul pentru ca am draci. Le-am trimis ce-am facut si asa e mai bun decat cacaturile alea de adormit facute de restul. Ar fi trebuit sa ma duc ca astia pana la urma o sa faca un alt POO. Au sansa de a face ceva viu si ei aduc niste oameni care ingroapa ideea.

Unde dreaq gasesc eu oamenii astia din jurul meu, really ? Uneori mi se pare o pieredere de timp sa incerc sa vorbesc si ceva inteligent. In o zi voi impusca o femeie. Si nu din gelozie, din pasiune sau pentru ca cineva imi da bani. Ci pentru ca va fi al dreaq de proasta si de superficiala desi se va considera o mare doamna. Pentru care trupul e doar o marfa, uitandu-si mintea in un colt intunecat si plin de paienjenis. De ce naiba au primit fintele astea fete frumoase nu stiu. Ele considera cu e suficient pentru tot restul vietii. Nu mai pot sa fiu la fel de superficial ca inainte. Sau ma rog… macar din cand in cand vreau sa pot sa vorbi si eu cu cineva.

S-au intamplat si lucruri bune, s-au copiat soundtrackul de la Blues Brothers si un album Tenacious D. Albumul TD e slabut dar soundtrackul e genial. Nu ma pot opri, il tot ascult, over and over. Real music, really.

move ‘em on!
move ‘em on
head em’ up
cut em’ out!
cut em’ out
ride ‘em in
rawhide

Ce zi linistita ! Azi nu fac nimic… astept sa ma sune Alina sa vina pe la mine sa trimita newletterul pe la  grupuri. Inca ma gandesc la un da sau un nu. Ieri mi-a confirmat banuielile… eu sunt multe… dar numai naiv nu. Deocamdata sunt in faza de poate. Maica-mea e aici pe langa mine si-mi povesteste despre cele doua nunti care vor avea loc in familie anul asta. Hmmmm… de cand nu am mai fost la o nunta… si Sony se insoara la anul… am vorbit cu Laura la telefon si era fericita. In o saptamana deja s-a obisnuit cu casa, iar Sony inca o ia la stanga cand vrea sa mearga la baie :) El e ingrijorat cum o sa faca cu mobila sa nu aiba ea probleme. Cate un element nou pe saptamana. Iar ea nu-l lasa sa vorbeasca si tot se harjonea cu el pe acolo. Ce dor mi-e de ei. Merita tot binele din lume. Eu astept pana dupa 30 de ani clar. Astept sa devin mai lent si sa ma plictisesc mai greu. Sper doar ca nu si mai misogin. Unele persoane din viata mea deja ma imping in aceasta directie.